ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 492/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 30 iulie 2003, Colegiul Medicilor Iași a chemat în judecată Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând suspendarea executării deciziei nr. 139/11 martie 2003 privind obligația medicilor de a încheia asigurarea pentru răspundere civilă profesională numai cu anumite societăți de asigurare. Curtea de Apel Iași, prin încheierea din 31 iulie 2003 a admis acțiunea și a dispus suspendarea executării deciziei până la 1 august 2003, data primului termen de judecată al dosarului având ca obiect anularea actului administrativ emis de pârâtă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 9 din Legea nr. 29/1990, respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că nu are aplicabilitate în cauză textul art. 9 din Legea nr. 29/1990, decizia emisă fiind conformă prevederilor legale în materia sistemului de asigurări de răspundere civilă, a cărui reglementare constituie prerogativa Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Examinând cauza în raport de motivul invocat și având în vedere și prevederile art. 304 1 C. proc. civ. Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. În raport de prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990, măsura suspendării executării unui act administrativ fiind executorie, se constată că aplicabilitatea ei a și expirat, fiind dispusă numai până la data fixată pentru primul termen de judecată al acțiunii de fond, formând obiectul dosarului nr. 2902/2003 a Curții de Apel Iași.

Ulterior, cauza având ca obiect anularea deciziei nr. 139/2003 s-a și soluționat, astfel cum a învederat însăși pârâta, cu ocazia judecării recursului, critica privind luarea măsurii suspendării rămânând fără obiect . De altfel, instanța de fond a reținut în mod corect incidența prevederilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, având în vedere și adresa nr. DB/5354 din 13 iunie 2003 prin care Ministerul Sănătății și Familiei a solicitat pârâtei abrogarea deciziei nr. 139/2003, apreciind că ar încălca dispozițiile Legii concurenței nr. 21/1996. În raport de cele expuse mai sus, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva încheierii pronunțată la Curtea de Apel Iași în camera de consiliu de la 31 iulie 2003, în Dosarul nr. 3471/2003, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.