ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 325/2003

R O M Â N I A

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

SECȚIA CIVILĂ

La data de 18 decembrie 2002 s-a luat în examinare

recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva

deciziei civile nr.51din 16 noiembrie 2001 a Curții de Apel Iași.

Dezbaterile au fost consemnate

în încheierea cu aceeași dată care face parte integrantă din prezenta, iar

pronunțarea s-a amânat la 16 ianuarie 2003 și apoi la 30 ianuarie 2003.

C U R T

E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La 6 octombrie 2000 reclamanta

Casa Națională de Asigurări de Sănătate a chemat în judecată pe pârâta Casa de

Asigurări de Sănătate Iași, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de

13.506.139.000 lei, reprezentând diferența la fondul de redistribuire, aferent

perioadei aprilie-mai 2000, plus 5.762.753.000 lei reprezentând majorări de

întârziere de 0,3 % pentru neplata la termen a acestei diferențe.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat, că în conformitate cu art.60 lit.”c” din Legea

asigurărilor sociale de sănătate nr.145/1997 modificat prin art.I pct.7 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.30 din 29 octombrie 1998, cota aferentă

fondului de redistribuire se stabilește anual de către Casa Națională de

Asigurări de Sănătate în limita a 25 % din încasările fiecărei case de

asigurări de sănătate.

Art.1 din Ordinul nr.47 din 18

aprilie 2000 al Președintelui C.N.A.S. prevede că pentru anul 2000, casele de

asigurări de sănătate au obligația să vireze în primele trei zile lucrătoare

ale lunii curente, în contul C.N.A.S., o cotă de 25 % din veniturile încasate

în luna precedentă, pentru fondul de redistribuire.

În caz de nevirare sau virare

cu întârziere a sumelor datorate la fondul de redistribuire, casele de

asigurări de sănătate datorează majorări de întârziere potrivit dispozițiilor

legale în vigoare pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

Pentru veniturile colectate în

lunile aprilie-mai 2000, Casa de Asigurări de Sănătate Iași datora cota de 25 %

reprezentând fond de redistribuire în sumă de 19.838.330.000 lei care trebuia

virată până la data de 31 mai 2000, însă aceasta a achitat doar 6.332.191.000

lei, rămânând o diferență de 13.506.139 lei, pretinsă prin acțiune.

Au fost calculate majorări de

întârziere aferente întregii sume datorate pentru perioada aprilie-mai 2000,

iar pentru suma achitată s-au calculat majorări de întârziere pe perioada

ianuarie-mai 2000.

Reclamanta și-a întemeiat

acțiunea în drept pe prevederile art.998-1003 Cod civil raportat la art.60 din

Legea nr.145/1997 modificat prin O.U.G.nr.30/1998, art.1din H.G.354/1999,

Ordinele nr.47/2000 și 71/1999 ale Președintelui C.N.A.S.

În cursul procesului, la 26

ianuarie 2001 aceasta a depus o precizare de acțiune, prin care a renunțat la

capătul de cerere vizând diferența la fondul de redistribuire și a modificat

câtimea majorărilor de întârziere de la 5.762.753.000 lei, la 9.565.227.000

lei, confirmând susținerea pârâtei din întâmpinare în sensul că suma de

13.506.239.000 lei a fost achitată eșalonat, înainte de promovarea acțiunii.

Sesizat cu soluționarea

cauzei, Tribunalul Iași prin sentința civilă nr.210 din 14 mai 2001 a respins

acțiunea.

Pe baza ordinelor de plată

anexate la întâmpinare, tribunalul a reținut că, pârâta a virat la fondul de

redistribuire cota de 25 % din sumele încasate, așa încât pretențiile

reclamantei în acest sens sunt neîntemeiate.

Cu referire la majorările de 0,3 % pentru fiecare zi de

întârziere, instanța a reținut că acestea nu sunt datorate, pentru că, pe de o

parte ele nu sunt prevăzute printr-o dispoziție legală sau stipulate printr-o

convenție între părțile litigante, iar pe de altă parte, fondul asigurărilor de

sănătate este un fond special extrabugetar, neconstituind un impozit, taxă ori

contribuție directă căruia să i se aplice prevederile H.G.354/6 mai 1999

privind stabilirea cotei majorărilor de întârziere pentru neplata la termen a

obligațiilor bugetare.

Apelul declarat de reclamanta

Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost admis de Curtea de Apel Iași,

care, prin decizia civilă nr.51 din 16 noiembrie 2001, a schimbat în tot

sentința pronunțată de instanța de fond și în consecință:

- În baza dispozițiilor

art.246 C.proc.civ.a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii

privind obligarea pârâtei la plata sumei de 13.506.139.000 lei diferență fond

de redistribuire neachitată în lunile aprilie-mai 2000;

- A admis capătul de cerere

privind plata majorărilor de întârziere și a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 9.565.227.000 lei, pentru neachitarea la termen a fondului

de redistribuire în perioada ianuarie-mai 2000.

Pentru a hotărî astfel, curtea

a reținut că fondul de redistribuire fiind o resursă financiară publică,

neplata la termenele scadente a sumelor datorate cu acest titlu atrage majorări

de întârziere în cuantumul stabilit prin H.G.354/1999 și că Ordinul nr.71/1999

al Președintelui C.N.A.S. prin care au fost stabilite cuantumurile și

condițiile de colectare a fondului de redistribuire precum și obligația de

plată a majorărilor, este  obligatoriu pentru pârâtă atâta timp cât nu a fost

contestat pe calea unei acțiuni în justiție.

Pârâta Casa de Asigurări de

Sănătate Iași a declarat recurs împotriva menționatei decizii invocând

nelegalitatea acesteia.

În esență recurenta a

susținut, că în mod greșit curtea a obligat-o să plătească majorări de

întârziere în achitarea cotei de redistribuire, deoarece între aceasta și Casa

Națională de Asigurări de Sănătate nu există un raport contractual de natură a

crea asemenea obligație și nici un raport bugetar care să dea naștere unei

obligații bugetare în sarcina sa.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce vor urma.

Așa după cum rezultă din

expunerea rezumată a actelor și lucrărilor aflate la dosar, precum și din

dispozițiile legale enunțate, fondul de asigurări de sănătate constituit

conform prevederilor art.2(1) din Legea asigurărilor sociale de sănătate

nr.145/1997, printre altele, se utilizează pentru fondul de redistribuire în

cotă de până la 25 % stabilită anual de Casa Națională de Asigurări de

Sănătate.

Administrarea fondului de

asigurări de sănătate se face prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate și

prin Casele de asigurări de sănătate județene și a municipiului București,

acestea din urmă având și sarcina colectării respectivului fond de la

contribuabili.

Pentru anul 2000, Casele de

asigurări de sănătate aveau obligația, ca din veniturile încasate în luna

precedentă, să vireze în primele trei zile lucrătoare ale lunii curente, în

contul C.N.A.S. o cotă de 25 % pentru fondul de redistribuire.

Întemeindu-se în drept în

principal pe prevederile art.998 și urm. din Codul civil care reglementează

răspunderea civilă delictuală, prin acțiunea introductivă reclamanta a

solicitat ca pârâta să fie obligată a-i plăti suma de 13.506.139.000 lei

reprezentând diferența la fondul de redistribuire în cotă de 25 % asupra

veniturilor colectate de la contribuabili în perioada aprilie-mai 2000, precum

și 5.762.753.000 lei reprezentând majorări de 0,3 % pentru plata cu întârziere

a acestei sume.

În cursul procesului,

respectiv la 26 ianuarie 2001 (fila 40 din dosarul nr.9713/2000 al Tribunalului

Iași) reclamanta, confirmând susținerile din întâmpinarea pârâtei referitoare

la achitarea sumei de 13.506.139.000 lei înainte de promovarea acțiunii, a

precizat că înțelege să pretindă doar majorările de întârziere al căror cuantum

l-a stabilit a fi de 9.569.227.000 lei.

Așadar obiectul litigiului

constă în majorări de întârziere, determinate de nevirarea la termen a unor

sume de bani încasate de pârâtă, ceea ce presupune în mod necesar existența

unei culpe în sarcina acesteia.

În acest context se impunea în

mod necesar, ca instanțele să stabilească pe bază de probe, dacă s-au făcut

încasările de la contibuabili și în ce cuantum, în ce termen trebuiau încasate

sumele respective și eventual dacă pârâta avea sau nu obligația legală de a

percepe la rândul său, majorări de întârziere de la contribuabilii obligați

direct față de bugetul asigurărilor de sănătate. De asemenea, trebuia să se

stabilească eventualul prejudiciu produs reclamantei în cazul în care pârâta ar

fi încasat sumele de la contribuabili și nu le-ar fi virat C.N.A.S. în termenul

stabilit de acesta.

Neprocedând astfel, instanțele

au respins și, respectiv, admis acțiunea fără suport probator și, evident, fără

suport legal, deci au pronunțat hotărâri netemeinice și nelegale, supuse

casării.

În consecință, recursul

urmează a fi admis, hotărârile pronunțate urmează a fi casate, iar cauza

urmează a fi trimisă spre rejudecare primei instanțe care va completa

probatoriul cu acte, eventual expertiză contabilă în sensul celor arătate în

considerentele prezentei decizii.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de

Sănătate Iași împotriva deciziei nr.51 din 16 noiembrie 2001 a Curții de Apel

Iași.

Casează decizia recurată, precum

și sentința civilă nr.210 din 14 mai 2001 a Tribunalului Iași și trimite cauza

pentru rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 ianuarie 2003.