ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 199/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Maramureș, secția

comercială, prin sentința nr. 37 din 18 ianuarie 2001, a admis acțiunea

formulată de reclamanții T.R.Gh. și alții, în contradictoriu cu pârâta SC C.B.

SA, sucursala Maramureș, și a constatat că sumele de bani pentru care s-a

dispus, prin sentința civilă nr. 511 din 12 iunie 2000 a Tribunalului Maramureș,

executarea silită a imobilelor, proprietatea reclamanților, au fost integral

achitate cu recipisele C.E.C. nr. 87, 88 și 89 din 14 noiembrie 2000, la

dispoziția pârâtei.

S-a dispus, totodată, serviciului de

carte funciară radierea ipotecilor și, respectiv, a ipotecilor execuționale

operate în foaia de sarcini a respectivelor imobile.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, conform sentinței nr. 511 din 12 iunie 2000 a

Tribunalului Maramureș, rămasă definitivă, că s-a admis cererea de ordonare a

executării silite formulată de creditoarea SC C.B. S.A., sucursala Maramureș,

și s-a ordonat executarea silită și intabularea ipotecii execuționale asupra a

două imobile, proprietatea reclamanților T.R.Gh. și T.C.N., până la concurența

sumei de 12.500.000 lei și, respectiv, a sumei de 45.000.000 lei și asupra unui

imobil, proprietatea reclamanților S.M. și S.M., până la concurența sumei de

13.600.000 lei.

La data de 25 iulie 2000, reclamanții

au notificat, prin executorul judecătoresc, banca creditoare cu oferta reală de

plată pentru sumele menționate în sentință, anexând recipisele 87, 88 și 89 din

14 noiembrie 2000, pe care le-au depus la registrul de valori din cadrul

Judecătoriei Baia Mare, cu respectarea prevederilor art. 586 și 587 C. proc.

civ.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, prin decizia nr. 763 din 27 iunie 2001, a respins apelul declarat

de pârâta SC C.B. SA, sucursala Maramureș, ca nefondat.

Criticile formulate au fost înlăturate,

cu motivarea că acțiunea reclamanților a fost corect timbrată, fiind o acțiune

în constatarea ofertei de plată; procedura prevăzută de art. 587 C. proc. civ. s-a

respectat, apelanta fiind încunoștințată de intenția de plată; notificarea și

acționarea pentru validarea ofertei sunt urmarea neacceptării plății de

urmăritoare, oferta fiind valabilă.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâta, aceasta reiterând criticile formulate în apel, și anume:

- încălcarea prevederilor art. 5 din

Ordinul 760/C din 1999, privind aprobarea Normelor metodologice pentru

aplicarea Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru; acțiunea

nefiind timbrată la valoare;

- nerespectarea prevederilor art. 119

C. proc. civ., neexistând o hotărâre definitivă de validare a ofertei și, deci,

inadmisibilitatea acțiunii;

- anulabilitatea ofertei pentru

nerespectarea dispozițiilor art. 587 C. proc. civ.

La termenul din 21 ianuarie 2003,

recurenta a adus „precizări”, invocând competența curții de apel în

soluționarea recursului, conform art. 720

8

C. proc. civ. și faptul

că partea din creanța băncii privind dobânzile și majorările nefiind cuprinse

în ofertă și nefiind stinse prin plată greșit s-a dispus radierea ipotecii în

aceste condiții.

Intimații au depus întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca legală

și temeinică.

Recursul nu este fondat.

Acțiunea promovată de reclamanți a

fost corect timbrată, conform art. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997, legea

taxelor de timbru, ea fiind o acțiune în constatare, iar nu o acțiune în

realizare, nefiind, așadar, sub incidența art. 5 din Normele metodologice de

aplicare a legii, cum eronat susține recurenta.

Criticile privind nerespectarea

procedurii ofertei de plată, prin încălcarea prevederilor art. 587 C. proc.

civ., sunt neîntemeiate, deoarece, cum bine a reținut instanța de apel,

creditoarea a fost notificată, prin executorul judecătoresc la 25 iulie 2000,

cu oferta reală de plată, recipisele de consemnare a sumelor datorate fiind

depuse la Judecătoria Baia Mare în registrul de valori.

Admisibilitatea prezentei acțiuni nu

este condiționată de obținerea unei hotărâri judecătorești definitive de

validare a ofertei, ipoteza art. 1119 C. civ., la care se referă recurenta, având

ca obiect imposibilitatea retragerii de către debitor a sumei consemnate, chiar

dacă ar avea consimțământul creditorului atunci când a obținut o hotărâre ce

are puterea lucrului judecat, prin care ofertele sau consemnațiunea s-au

declarat bune și valabile, critica nefiind, deci, întemeiată.

Precizările formulate de recurentă la

21 martie 2003, în fața acestei instanțe, constituie noi motive de recurs care,

nefiind formulate cu respectarea procedurii legale, nu pot fi examinate.

Examinând, însă, și din oficiu

critica cu privire la soluționarea pricinii, cu încălcarea normelor de

competență prevăzute de art. 720

8

C. proc. civ., se constată că

aceasta nu se susține în raport cu prevederile art. 725 alin. (4) C. proc.

civ., potrivit căruia hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a

legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care

au fost pronunțate, or, în speță, sentința tribunalului s-a pronunțat la 12

iunie 2000, anterior intrării în vigoare a prevederilor art. 720

8

C.

proc. civ.

Prin urmare, Curtea va respinge

recursul declarat, menținând ca legală și temeinică decizia atacată, în raport

cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâta R.C.R. SA – C.B., sucursala Maramureș,

Baia Mare, împotriva deciziei nr. 763 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 21 ianuarie 2003.