ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 199/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Maramureș, secția comercială, prin sentința nr. 37 din 18 ianuarie 2001, a admis acțiunea formulată de reclamanții T.R.Gh. și alții, în contradictoriu cu pârâta SC C.B. SA, sucursala Maramureș, și a constatat că sumele de bani pentru care s-a dispus, prin sentința civilă nr. 511 din 12 iunie 2000 a Tribunalului Maramureș, executarea silită a imobilelor, proprietatea reclamanților, au fost integral achitate cu recipisele C.E.C. nr. 87, 88 și 89 din 14 noiembrie 2000, la dispoziția pârâtei. S-a dispus, totodată, serviciului de carte funciară radierea ipotecilor și, respectiv, a ipotecilor execuționale operate în foaia de sarcini a respectivelor imobile.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, conform sentinței nr. 511 din 12 iunie 2000 a Tribunalului Maramureș, rămasă definitivă, că s-a admis cererea de ordonare a executării silite formulată de creditoarea SC C.B. S.A., sucursala Maramureș, și s-a ordonat executarea silită și intabularea ipotecii execuționale asupra a două imobile, proprietatea reclamanților T.R.Gh. și T.C.N., până la concurența sumei de 12.500.000 lei și, respectiv, a sumei de 45.000.000 lei și asupra unui imobil, proprietatea reclamanților S.M. și S.M., până la concurența sumei de 13.600.000 lei. La data de 25 iulie 2000, reclamanții au notificat, prin executorul judecătoresc, banca creditoare cu oferta reală de plată pentru sumele menționate în sentință, anexând recipisele 87, 88 și 89 din 14 noiembrie 2000, pe care le-au depus la registrul de valori din cadrul Judecătoriei Baia Mare, cu respectarea prevederilor art. 586 și 587 C. proc.

civ. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, prin decizia nr. 763 din 27 iunie 2001, a respins apelul declarat de pârâta SC C.B. SA, sucursala Maramureș, ca nefondat. Criticile formulate au fost înlăturate, cu motivarea că acțiunea reclamanților a fost corect timbrată, fiind o acțiune în constatarea ofertei de plată; procedura prevăzută de art. 587 C. proc. civ. s-a respectat, apelanta fiind încunoștințată de intenția de plată; notificarea și acționarea pentru validarea ofertei sunt urmarea neacceptării plății de urmăritoare, oferta fiind valabilă. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, aceasta reiterând criticile formulate în apel, și anume: - încălcarea prevederilor art. 5 din Ordinul 760/C din 1999, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru; acțiunea nefiind timbrată la valoare; - nerespectarea prevederilor art. 119 C. proc.

civ., neexistând o hotărâre definitivă de validare a ofertei și, deci, inadmisibilitatea acțiunii; - anulabilitatea ofertei pentru nerespectarea dispozițiilor art. 587 C. proc. civ. La termenul din 21 ianuarie 2003, recurenta a adus „precizări”, invocând competența curții de apel în soluționarea recursului, conform art. 720 8 C. proc. civ. și faptul că partea din creanța băncii privind dobânzile și majorările nefiind cuprinse în ofertă și nefiind stinse prin plată greșit s-a dispus radierea ipotecii în aceste condiții. Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca legală și temeinică. Recursul nu este fondat.

Acțiunea promovată de reclamanți a fost corect timbrată, conform art. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997, legea taxelor de timbru, ea fiind o acțiune în constatare, iar nu o acțiune în realizare, nefiind, așadar, sub incidența art. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, cum eronat susține recurenta. Criticile privind nerespectarea procedurii ofertei de plată, prin încălcarea prevederilor art. 587 C. proc. civ., sunt neîntemeiate, deoarece, cum bine a reținut instanța de apel, creditoarea a fost notificată, prin executorul judecătoresc la 25 iulie 2000, cu oferta reală de plată, recipisele de consemnare a sumelor datorate fiind depuse la Judecătoria Baia Mare în registrul de valori.

Admisibilitatea prezentei acțiuni nu este condiționată de obținerea unei hotărâri judecătorești definitive de validare a ofertei, ipoteza art. 1119 C. civ., la care se referă recurenta, având ca obiect imposibilitatea retragerii de către debitor a sumei consemnate, chiar dacă ar avea consimțământul creditorului atunci când a obținut o hotărâre ce are puterea lucrului judecat, prin care ofertele sau consemnațiunea s-au declarat bune și valabile, critica nefiind, deci, întemeiată. Precizările formulate de recurentă la 21 martie 2003, în fața acestei instanțe, constituie noi motive de recurs care, nefiind formulate cu respectarea procedurii legale, nu pot fi examinate. Examinând, însă, și din oficiu critica cu privire la soluționarea pricinii, cu încălcarea normelor de competență prevăzute de art. 720 8 C. proc.

civ., se constată că aceasta nu se susține în raport cu prevederile art. 725 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate, or, în speță, sentința tribunalului s-a pronunțat la 12 iunie 2000, anterior intrării în vigoare a prevederilor art. 720 8 C. proc. civ. Prin urmare, Curtea va respinge recursul declarat, menținând ca legală și temeinică decizia atacată, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta R.C.R. SA – C.B., sucursala Maramureș, Baia Mare, împotriva deciziei nr. 763 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2003.