ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 361/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererile înregistrate sub nr.261/2003 și nr.668/2003 la Curtea de Apel Iași, reclamantul M.M.H.A.N. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul de Interne, solicitând să fie anulată sancțiunea privind interdicția de viză pentru intrarea în România pe o perioadă de 2 ani, motivând că prin aplicarea acestei sancțiuni va fi în imposibilitate să-și continuie studiile universitare, iar pentru depășirea termenului de prelungire a dreptului de ședere a fost amendat contravențional și nu se mai justifică măsura de expulzare a sa. Curtea de Apel Iași a pronunțat sentința civilă nr. 99/C/A/20 iunie 2003, prin care a respins cererile, reținând că reclamantul a încălcat prevederile art.17 și art. 18 alin. (1) din Legea nr.123/2001 și conform art. 2 alin. (1) din aceeași lege, a fost corect returnat în țara de origine, cu aplicarea interdicției de a intra în România pe o perioadă de 2 ani.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. Recurentul a susținut că instanța de fond și-a întemeiat greșit soluția pe dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr.123/2001, invocate în apărare de intimat și nu s-a analizat faptul că, prin măsurile de sancționare succesivă a sa, i-a fost întrerupt nelegal dreptul de ședere în România, înainte de expirarea termenului pentru care i-a fost acordat. De asemenea, recurentul a arătat că în hotărârea atacată s-a reținut eronat ca fiind justificată măsura de returnare a sa în țara de origine pe faptul că în perioada 26 octombrie 2000 - 7 ianuarie 2002 ar fi stat ilegal în România.

Verificând actele dosarului, se constată că recurentul nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate conform art. 3 lit. m), art.11 alin. (1) din Legea nr.146/1997, art.II lit. m) din H.G. nr.752/1999 și art. 3 din Legea nr.123/1997, deși i s-a comunicat de către instanță cuantumul sumelor datorate cu acest titlu. Constatând că recurentul nu a îndeplinit obligația legală de a plăti taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate pentru calea de atac exercitată, Curtea va aplica prevederile art. 20 alin.(3) din Legea nr.146/1997 și art.9 din O.G. nr.32/1995, aprobată prin Legea nr.123/1997, în baza cărora va anula ca netimbrat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează recursul declarat de M.M.H.A.N. împotriva sentinței civile nr. 99/CA din 20 iunie 2003 a Curții de Apel Iași, ca netimbrat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2004.