ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 361/2004

Asupra recursului de

față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererile înregistrate sub nr.261/2003 și nr.668/2003 la Curtea de Apel  Iași,  reclamantul

M.M.H.A.N. a chemat  în judecată pe pârâtul Ministerul de Interne, solicitând

să fie anulată sancțiunea privind interdicția de viză pentru intrarea în România

pe o perioadă de 2 ani, motivând  că prin aplicarea  acestei sancțiuni va fi  în

imposibilitate  să-și continuie  studiile universitare, iar pentru depășirea

termenului de prelungire a dreptului de ședere a fost amendat  contravențional

și nu se mai justifică măsura de  expulzare a sa.

Curtea

de Apel Iași a pronunțat sentința civilă nr. 99/C/A/20 iunie 2003, prin care a

respins cererile, reținând că reclamantul a încălcat prevederile art.17 și art.

18 alin. (1) din Legea nr.123/2001 și conform art. 2 alin. (1)  din aceeași

lege, a fost corect returnat în țara de origine, cu aplicarea interdicției de a

intra în România pe o perioadă de 2 ani.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând  casarea hotărârii

ca nelegală și netemeinică.

Recurentul

a  susținut că instanța de fond și-a întemeiat greșit soluția pe dispozițiile

art. 21 alin. (1) din Legea nr.123/2001, invocate în apărare de intimat și nu

s-a  analizat faptul că, prin măsurile de sancționare succesivă a sa, i-a fost

întrerupt nelegal dreptul de ședere în România, înainte de  expirarea

termenului pentru care i-a fost acordat. De asemenea, recurentul a arătat că în

hotărârea atacată s-a reținut eronat ca fiind justificată măsura de returnare a

sa în țara de  origine pe faptul că în perioada 26 octombrie 2000 - 7 ianuarie 2002

ar fi stat ilegal în România.

Verificând

actele dosarului, se  constată că recurentul nu a  achitat taxa judiciară de

timbru și timbrul judiciar datorate conform art. 3 lit. m), art.11 alin. (1)

din Legea nr.146/1997, art.II lit. m) din H.G. nr.752/1999 și art. 3  din Legea

nr.123/1997, deși i s-a comunicat  de către instanță cuantumul sumelor datorate

cu acest titlu.

Constatând

că recurentul nu a îndeplinit obligația legală de a plăti taxa judiciară de

timbru și timbrul judiciar datorate pentru calea de atac exercitată, Curtea va

aplica prevederile art. 20 alin.(3) din Legea nr.146/1997 și art.9 din O.G.

nr.32/1995, aprobată prin Legea nr.123/1997, în baza  cărora va anula ca

netimbrat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează

recursul declarat de  M.M.H.A.N. împotriva sentinței civile nr. 99/CA din 20

iunie 2003 a Curții de Apel Iași, ca netimbrat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  30 ianuarie 2004.