ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2260/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

S.C. „C. P” SRL Deva împotriva deciziei nr.791/A/2001 din 2 noiembrie 2001 a

Curții de Apel Alba Iulia-Secția Comercială și de Contencios Administrativ.

La apelul nominal nu s-au prezentat părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul asistent că

recurenta reclamantă a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 al.2 Cod

procedură civilă.

C U

R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr.573/6 aprilie 2001,

Tribunalul Hunedoara a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. „C.

P.”SRL Fizești și a obligat pârâta S.C. „D.F”. SRL Simeria să-i plătească

reclamantei 73.634.700 lei cu titlu de despăgubiri.

Au fost respinse capetele de cerere privind

alte despăgubiri și stabilirea dreptului de retenție față de aceeași pârâtă.

Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea

reclamantei față de pârâta S.C. „A.” SA Deva.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul în baza

înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de părți a reținut că în baza unui

contract de închiriere încheiat între reclamantă și pârâta S.C. „A.” SA Deva,

cea dintâi a folosit un teren pe care și-a construit un chioșc în valoare de

73.634.700 lei, în perioada 19 februarie 1991- 31 decembrie 1998. Deoarece

pârâta S.C. „A.”SA a vândut acel teren ulterior, pârâtei S.C”.D. F.” SRL

Simeria instanța a considerat că pentru investiția făcută reclamanta trebuie

despăgubită de această pârâtă.

Împotriva sentinței au declarat apel S.C.

„C.P.”căt și pârâta S.C. „D:F.”SRL Simeria.

Prin apelul său reclamanta a solicitat

majorarea sumei la care urma să fie obligată pârâta la 103.684.061 lei valoarea

investiției stabilită de expert, expertiză pe care instanța în mod nejustificat

a înlăturat-o.

La rândul său pârâta S.C. „D.F.”Simeria a

criticat sentința sub aspectul greșitei sale obligări la despăgubiri față de

reclamantă deoarece în calitate de cumpărătoare a terenului pe care se afla

chioșcul reclamantei nu și-a asumat o astfel de obligație.

Prin decizia nr.791 din 2 noiembrie 2001

pronunțată în dosarul nr.4507/2001 Curtea de Apel Alba Iulia, a fost respins ca

nefondat apelul reclamantei, constatându-se că suma de 73.644.700 lei stabilită

de expertul tehnic reprezintă cheltuieli utile pentru amenajarea spațiului

comercial pentru care locatorul este obligat la restituire conform art.969 și

1347 Cod civil, restul fiind investiții ce sporesc contravaloarea lucrului

închiriat la care locatarul nu este îndreptățit a le pretinde.

Prin aceeași decizie s-a admis apelul pârâtei

S.C. „D. F.” SRL Simeria și schimbându-se sentința a fost respinsă acțiunea

față de această parte și obligată pârâta S.C. „A..” la plata aceleiași sume cu

același titlu față de reclamantă.

Împotriva deciziei au declarat recurs pârâta

S.C. „A.” SA cât și reclamanta S.C „C. P.” SRL Deva.

1.Recursul reclamantei urmează a fi

anulat ca netimbrat deoarece așa cum rezultă din dovada de la fila 28, deși

aceasta a fost legal citată pentru termenul de astăzi, 11 aprilie 2003 cu

mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1.232.081 lei și

30.000 lei timbru judiciar, aceasta nu a dat curs cererii.

Or., potrivit art.20 pct.1 și 3 din

Legea 146/1997 și art.35 pct.1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a

legii ,taxele judiciare se plătesc anticipat iar neplata lor până la termenul

stabilit de instanță se sancționează cu anularea recursului.

susținând că litigiul dintre ea și reclamantă nu ar fi un litigiu comercial,

critică total nejustificată față de caracterul comercial al raporturilor

contractuale dintre ele.

Pe de altă parte susține că reclamanta trebuia

obligată la 103.684.068 lei și nu la 73.634.700 lei. Față de caracterul

lucrărilor, corespunzând valorii la care reclamanta a fost obligată de lucrări

necesare stabilite de expertul tehnic, în mod corect curtea de apel a obligat-o

în limita acestora conform art.969 și 1347 Cod civil, critica fiind

neîntemeiată.

Față de considerentele ce preced la pct.(2)

recursul se va respinge ca nefondat.

Așa fiind, Curtea:

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca netimbrat recursul declarat de

reclamanta S.C. „C.P.”SRL Deva, împotriva deciziei nr.791/A/2001 din 2

noiembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia-Secția Comercială și de Contencios

Administrativ.

Respinge, ca nefondat recursul declarat de

pârâta S.C. „A.” SA Deva, împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

aprilie 2003.