ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1981/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, A.P.P.S. R.A., sucursala de T.B.N., a chemat-o în judecată pe pârâta, SC T.B.N.I. SA București, solicitând instanței să dispună „evacuarea de pe terenurile imobilului situat în B-dul B.N. și obligarea acesteia la despăgubiri bănești, reprezentând contravaloarea chiriei de la data de când folosește acestea și până la data achitării lor”. Prin sentința civilă nr. 7164 din 8 noiembrie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a declarat nulă cererea de judecată astfel formulată, pentru lipsa obiectului acțiunii, în baza dispozițiilor art. 133 C. proc. civ., reținând că reclamanta nu a menționat nici cuantumul și perioada pentru care susține că este datorată chiria pentru a putea stabili taxa de timbru, iar, pe de altă parte, pârâta a precizat că nu există nici un contract de închiriere încheiat între părți.

Prin decizia civilă nr. 1144 din 10 septembrie 2001, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentința apelată și, pe fond, a admis acțiunea restrânsă a reclamantei, dispunând evacuarea pârâtei din spațiul situat în București, B-dul B.N. A obligat-o pe intimată la plata sumei de 123.000 lei cheltuieli de judecată în apel, către apelantă. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că apelanta a renunțat la judecata capătului de cerere din acțiunea principală, referitor la obligarea pârâtei la plata contravalorii chiriei de la data de când folosește terenurile și până la data achitării acesteia, iar cu actele depuse a făcut dovada că a lăsat pârâta să folosească terenurile de la adresa B.N., sectorul 1, aflate în proprietatea statului și în administrarea sa, conform H.G.

nr. 567/1993, cu modificările ulterioare. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. și solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de apel, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active și menținerii soluțiilor de anulare pronunțată de instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a soluției curții de apel, și pe fondul cauzei, respingerea acțiunii inițiale ca neîntemeiate. Ca un prim motiv de recurs, recurenta-pârâtă invocă excepția lipsei calității procesuale active a sucursalei T.B.N.

– pendinte de R.A. – A.P.P.S. de a formula acțiuni în justiție în numele și pentru regia autonomă, neavând capacitate procesuală activă, excepție reiterată și în fața instanței de apel și, potrivit propriei susțineri, greșit soluționată. Un al doilea motiv de recurs, formulat pe fondul cauzei, privește încălcarea prevederilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanța, dispunând evacuarea sa din spațiul situat în București, B-dul B.N., a acordat „ce nu s-a cerut”, având în vedere că reclamanta a solicitat evacuarea sa de pe terenurile de la sus indicata adresă, pe care sunt construite construcțiile sub forma activelor imobiliare aduse în regim de uzufruct de R.A. – A.P.P.S. la asociere, clădiri în care își desfășoară activitatea societatea sa.

În sfârșit, un al treilea motiv de recurs se referă la pronunțarea de către instanța de apel a unei soluții eronate de evacuare, în condițiile în care nu a verificat existența dreptului real de proprietate, invocat de intimata-reclamantă, nu s-a făcut dovada predării – primirii terenurilor și instanța s-a substituit părților la nivelul cărora urma să se tranșeze activitatea de predare – primire a terenurilor de pe care s-a solicitat evacuarea sa. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a A.P.P.S., sucursala T.B.N., care constituie primul motiv de recurs, se constată că nu este fondată și în mod corect a fost respinsă de instanța de apel, având în vedere că, la dosarul cauzei, au fost depuse două mandate speciale, care atestă capacitatea procesuală activă a reclamantei, respectiv: mandatul dat de A.P.P.S.

– R.A. sucursalei sale, prin care o împuternicește să formuleze și să introducă acțiuni în justiție, în numele și pentru A.P.P.S. – R.A., precum și să-i reprezinte interesele și cel de al doilea mandat se referă la procura specială prin care Directorul General al regiei îl împuternicește pe Directorul sucursalei ca, în numele său și pentru regie, să asigure în instanță reprezentanta sucursalei, să introducă acțiuni, să formuleze căi de atac etc., prin consilierii juridici. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, privind fondul cauzei, se constată că, de asemenea, nu este fondat, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanța, prin admiterea acțiunii restrânse, neacordând mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, ci chiar ce s-a cerut, atâta timp cât, prin acțiune, s-a solicitat expres: 1) evacuarea pârâtei de pe terenurile imobilului situat în București, B-dul B.N.

și 2) despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada cât pârâta a folosit aceste terenuri, capăt de cerere din acțiunea principală la care, ulterior, după introducerea apelului, a renunțat (dosar apel). Nici cel de-al treilea motiv de recurs nu este fondat, de vreme ce este în afara oricărui dubiu că reclamanta a făcut dovada dreptului său de a solicita evacuarea pârâtei de pe terenurile în discuție, acesta întemeindu-se pe H.G. nr. 567/1993, cu modificările ulterioare, prin care terenurile, aflate în proprietatea statului au fost date în administrarea sa. S-a făcut, de asemenea, dovada deplină că recurenta-pârâtă folosește aceste terenuri fără titlu și fără plata vreunei chirii, prin înscrisurile depuse la dosar, contractul, statutul recurentei, actele adiționale la acestea, protocolul de predare - primire din 25 septembrie 1996 (art. 3, care prevedea și încheierea unui contract de închiriere, care, în fapt, nu s-a realizat).

În consecință, reținându-se că recurenta-pârâtă nu a formulat nici un motiv de recurs în condițiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și temeinică și se va respinge recursul declarat în cauză de SC T.B.N.I. S.A. București, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T.B.N.I. SA București, împotriva deciziei nr. 1144 din 10 septembrie 2001 a Curții de Apel București , secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2003.