ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2424/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 69 din 10

februarie 2010, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a prevederilor

art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 1 și

art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005, reținând că art. 4 din Legea nr.

554/2004 limitează sfera actelor a căror legalitate poate fi

examinată în cadrul acestei proceduri, referindu-se numai la cele cu

caracter individual.

S-a apreciat că această

condiție nu este îndeplinită în speță, H.G. nr. 1025/2006

fiind un act normativ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta B.A.L., solicitând casarea ei și trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se pronunța

pe fondul pricinii.

A fost invocat motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut,

în esență, că instanța de fond a interpretat greșit

dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu

există nicio reglementare expresă care să excludă actele

normative de la controlul de legalitate în cadrul procedurii astfel instituite.

În opinia recurentei, reglementarea

expresă a excepției de nelegalitate pentru actele administrative

individuale a fost necesară pentru că, spre deosebire de

acțiune, aceasta este imprescriptibilă, putând fi invocată oricând.

Din acest motiv, în contextul în care acțiunea directă împotriva unui

act administrativ individual este supusă unor termene, legiuitorul a înțeles

să reglementeze expres excepția de nelegalitate cu privire la

acestea, care poate fi exercitată oricând.

O atare reglementare expresă nu era necesară

în privința actelor cu caracter normativ, în cazul acestora atât

acțiunea în anulare, cât și excepția de nelegalitate fiind

imprescriptibile.

Recursul este fondat.

Examinând actele dosarului,

hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor

legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reține

că subzistă în cauză motivul de nelegalitare prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă, pentru argumentele ce

succed.

Reclamanta-recurentă a contestat

legalitatea unor prevederi ale H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice

de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, act administrativ cu caracter

normativ, ce conține reguli generale de conduită, impersonale și

de aplicare repetată la un număr nelimitat de subiecți.

Este adevărat că

dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 54/2004, astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 262/2007, fac referire, în privința

analizării legalității, numai la actele administrative cu

caracter individual, ceea ce ar putea duce la concluzia că legiuitorul ar

fi înțeles să limiteze sfera actelor administrative supuse

controlului de legalitate în această procedură la cele cu caracter

individual.

Este de observat însă că, în

cuprinsul alin. (2) al art. 4, este folosită sintagma „act administrativ unilateral”,

fără a se mai face distincție între cel normativ și cel

individual.

În virtutea principiului de drept

potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte,

iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, în

jurisprudență s-a apreciat în mod constant că și în actuala

reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse

controlului de legalitate în procedura prevăzută de art. 4 din Legea

nr. 554/2004, în același sens fiind unificată și

jurisprudența instanței supreme în materie.

În consecință, constatând

că în mod greșit judecătorul fondului a reținut

incidența excepției inadmisibilității invocată de

Guvernul României, fără a proceda la examinarea pe fond a

excepției de neegalitate cu a cărei soluționare a fost investit,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 313 corelat

cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., va admite recursul și, casând hotărârea atacată, va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se

pronunța asupra fondului acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de B.A.L.

împotriva sentinței civile nr. 69 din 10 februarie

2010

a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 mai 2010.