ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 405/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 69 din 10 februarie 2010, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 1 și 6 din O.U.G. nr. 148/2005, reținând că art. 4 din Legea nr. 554/2004 limitează sfera actelor a căror legalitate poate fi examinată în cadrul acestei proceduri, referindu-se numai la cele cu caracter individual. S-a apreciat că această condiție nu este îndeplinită în speță, H.G. nr. 1025/2006 fiind un act normativ. Î mpotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B.A.L., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se pronunța pe fondul pricinii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2424 pronunțată în data de 11 mai 2010, a admis recursul declarat de B.A.L., a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând în esență, că în jurisprudență s-a apreciat în mod constant că și în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004. În fond după casare, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 390 din 20 septembrie 2010, a admis acțiunea formulată de B.A.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, A.J.P.S.

Caraș-Severin și A.N.P.S. București și în consecință, a admis excepția de nelegalitate și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că aceste norme metodologice sunt în contradicție cu dispozițiile legale și creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv. H.G. nr. 1025/2006, prin art. 3, adaugă la actul normativ în aplicarea căruia a fost adoptat (O.U.G. nr. 145/2005), încălcând principiul egalității de tratament prevăzut de art. 16 din Constituția României, instituind discriminări între copiii preveniți dintr-o naștere simplă și o alta multiplă.

Împotriva acestei hotărâri, pârâții A.J.P.S. București și Guvernul României au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. I. A.J.P.S. București a arătat că solicitarea reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 deoarece aceasta se referă la legalitatea unui act administrativ individual în categoria cărora nu intră nicidecum normele de aplicare ale O.U.G. nr. 148/2005 emise de către Guvernul României prin H.G. nr. 1025/2006, așa cum în mod nelegal a statuat Curtea de Apel Oradea. Conform prevederilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului, ca și stimulentul lunar, se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.

Textul menționat prevede acordarea indemnizației pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri. Așadar, rațiunea acordării indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani are la bază prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005, care la alin. (4), fără a face distincție între nașterea simplă și nașterea multiplă, precizează în mod expres că se acordă o singură indemnizație în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natură a genera acest drept. Se mai arată că, în accepțiunea legiuitorului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului constituie un venit de înlocuire a drepturilor salariale suspendate. Prin urmare, fiind strâns legată de concediul pentru creșterea copilului, nu poate fi acordată decât o singură indemnizație.

II. Guvernul României arată că dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 definesc nașterea ca fiind ,,aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii vii". Concediul și indemnizația de creștere a copilului până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, se acordă în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din actul normativ menționat, concediul și indemnizația lunară, precum și stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), respectiv, una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției, sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență. Așadar, indemnizația se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției. Textul menționat, cuprins în O.U.G.

nr. 148/2005 prevede acordarea indemnizației pentru naștere, iar nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri. Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Acordarea indemnizației pentru creșterea copilului lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De asemenea, se poate reține că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective.

H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului. Normele metodologice prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.

Definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă. Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore).

Definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului Ordonanței de urgență nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravine prevederilor actului normativ în aplicarea căruia a fost adoptate. Într-adevăr, O.U.G.

nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul cum s-a definit nașterea prin Normele Metodologice de aplicare a ordonanței de urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație. Nici referirile la Decizia pronunțată de Curtea Constituțională nu au relevanță în prezenta cauză deoarece nu a fost invocată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005, ci nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006. De altfel, este de menționat și faptul că Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări cuantumul indemnizației se majorează cu 600 RON pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de A.J.P.S. București și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 390 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.