ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2098/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.V. a invocat excepția de nelegalitate cu privire la art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1825/2005 și cu privire la decizia nr. 1348 din 20 februarie 2006 emisă în baza hotărârii de guvern. S-a susținut că, prin decizia nr. 1348 din 20 februarie 2006 emisă de D.M.S.S.F. București în baza art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 aprobată prin H.G. nr. 1025/2006 a fost stabilită o indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 800 lei lunar, deși reclamanta a născut tripleți și era normal să primească suma de 2400 lei lunar. În raport de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanța de fond, respectiv Judecătoria Sectorului 2 București, prin încheierea din 21 aprilie 2010, a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate.

Fiind investită cu soluționarea excepției, Curtea a dispus citarea în cauză a emitentului actului atacat, respectiv G.R. care prin întâmpinare în principal a invocat excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate formulată de reclamantă, arătând că H.G. nr. 1825/2005 a fost abrogată prin dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 1025/2006, considerând că, având în vedere caracterul definitiv al abrogării unui act normativ sau a unor dispoziții din acesta, instanța nu se poate pronunța asupra unui act care nu mai era în vigoare la momentul invocării excepției. Pe de altă parte, susține pârâtul, excepția de nelegalitate este inadmisibilă având în vedere caracterul normativ al actelor administrative contestate.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3963 din 18 octombrie 2010, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul G.R., dispunând respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de nelegalitate cu privire la dispozițiile art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1825/2005 și cu privire la decizia nr. 1348 din 20 februarie 2006 invocată de reclamantă. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că aspectul referitor la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate este neîntemeiat, deoarece excepția de nelegalitate vizează art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 148/2005 aprobată prin H.G. nr. 1825/2005 dar și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1025/2006. De asemenea, inadmisibilitatea excepției a fost invocată și prin raportare la caracterul normativ al actelor administrative contestate or, în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit că excepția de nelegalitate poate fi invocată și cu privire la actele administrative cu caracter normativ, deși art. 4 din Legea nr. 554/2004 face în mod expres referire la actul administrativ unilateral cu caracter individual. Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că în raport de dispozițiile H.G. nr. 1825/2005 și H.G. nr. 1025/2006 excepția de nelegalitate este neîntemeiată, deoarece: Prin dispozițiile art. 2 alin. (1) din Normele aprobate prin H.G.

nr. 1025/2006 sunt evidențiate măsurile de ocrotire a copilului, Legea nr. 239/1999 prevăzând un ajutor suplimentar pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară și nu o dublare sau triplare a indemnizației. În acest sens, reține instanța de fond, sunt și prevederile H.G. nr. 1025 /2006, care definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii, cărora li se acordă o singură indemnizație și nu o dublare au triplare a indemnizației în funcție de numărul de copii rezultați dintr-o naștere. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta C.V.

Recurenta a susținut, în esență, că instanța de judecată nu a analizat legalitatea dispozițiilor pentru care a fost sesizată referitoare la definiția dată nașterii, și în cuprinsul sentinței se pronunță cu privire la fondul cauzei, respectiv cuantumul despăgubirilor civile solicitate prin acțiune, considerând că nu se pot acorda trei indemnizații în cazul unor tripleți așa cum este cazul său. Mai mult, susține recurenta, instanța motivează hotărârea făcând referire la prevederile Legii nr. 239/2009, dispoziții legale care nu pot fi aplicate în acest caz datorită principiului neretroactivității legii. Recurenta a mai susținut că, în mod greșit instanța de fond a reținut că actele normative în discuție au ca finalitate sprijinirea familiei și nu pot fi interpretate ca fiind măsuri directe de protecție a copilului, când, de fapt, beneficiarul acestor dispoziții legale este copilul, întreaga reglementare reprezentând un mijloc de protecție al acestuia.

Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. În ceea ce privește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a actelor administrative normative, se va reține că aceasta este neîntemeiată, așa cum corect a reținut și prima instanță de judecată, în considerentele sentinței atacate. Astfel, actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea acțiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, conform art. 4 alin. (1) din legea susmenționată „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”, însă acest text trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiași articol, în care legiuitorul nu diferențiază între actele administrative cu caracter individual și actele administrative cu caracter normativ.

Într-adevăr, potrivit alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „ În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ ”. Rezultă, așadar, din coroborarea textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariției Legii nr. 554/2004, este admisibilă. Cu privire la excepția de nelegalitate, în sine, se va reține, de asemenea, că argumentele recurentei nu sunt întemeiate. Astfel, art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore). Or, definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 2 alin. (3) din H.G.

nr. 1825/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate. Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar prin modul în care a fost definită nașterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Față de cele arătate, recursul va fi admis și sentința atacată modificată în sensul admiterii excepției de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.V. împotriva sentinței civile nr. 3963 din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite excepția de nelegalitate a art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1825/2005 și a Deciziei nr. 1348 din 20 februarie 2006 a D.M.S.S.F.B. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2011