ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2098/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta C.V. a

invocat excepția de nelegalitate cu privire la art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1825/2005

și cu privire la decizia nr. 1348 din 20 februarie 2006 emisă în baza hotărârii

de guvern.

S-a susținut că, prin

decizia nr. 1348 din 20 februarie 2006 emisă de D.M.S.S.F. București în baza art.

2 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 aprobată

prin H.G. nr. 1025/2006 a fost stabilită o indemnizație pentru creșterea

copilului în cuantum de 800 lei lunar, deși reclamanta a născut tripleți și era

normal să primească suma de 2400 lei lunar.

În raport de

dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanța de fond,

respectiv Judecătoria Sectorului 2 București, prin încheierea din 21 aprilie 2010,

a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea excepției de

nelegalitate.

Fiind investită cu

soluționarea excepției, Curtea a dispus citarea în cauză a emitentului actului

atacat, respectiv G.R. care prin întâmpinare în principal a invocat excepția de

inadmisibilitate a excepției de nelegalitate formulată de reclamantă, arătând

că H.G. nr. 1825/2005 a fost abrogată prin dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 1025/2006,

considerând că, având în vedere caracterul definitiv al abrogării unui act

normativ sau a unor dispoziții din acesta, instanța nu se poate pronunța asupra

unui act care nu mai era în vigoare la momentul invocării excepției.

Pe de altă parte,

susține pârâtul, excepția de nelegalitate este inadmisibilă având în vedere

caracterul normativ al actelor administrative contestate.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 3963 din 18 octombrie 2010, a respins excepția inadmisibilității

invocată de pârâtul G.R., dispunând respingerea, ca neîntemeiată, a excepției

de nelegalitate cu privire la dispozițiile art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1825/2005

și cu privire la decizia nr. 1348 din 20 februarie 2006 invocată de reclamantă.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că aspectul referitor la inadmisibilitatea excepției

de nelegalitate este neîntemeiat, deoarece excepția de nelegalitate vizează art.

2 alin. (3) din O.U.G. nr. 148/2005 aprobată prin H.G. nr. 1825/2005 dar și

dispozițiile art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006.

De asemenea,

inadmisibilitatea excepției a fost invocată și prin raportare la caracterul

normativ al actelor administrative contestate or, în acest sens, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit

că excepția de nelegalitate poate fi invocată și cu privire la actele

administrative cu caracter normativ, deși art. 4 din Legea nr. 554/2004 face în

mod expres referire la actul administrativ unilateral cu caracter individual.

Pe fondul cauzei, instanța

de fond a apreciat că în raport de dispozițiile H.G. nr. 1825/2005 și H.G. nr. 1025/2006

excepția de nelegalitate este neîntemeiată, deoarece:

Prin dispozițiile art.

2 alin. (1) din Normele aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 sunt evidențiate

măsurile de ocrotire a copilului, Legea nr. 239/1999 prevăzând un ajutor

suplimentar pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară și nu o

dublare sau triplare a indemnizației.

În acest sens, reține

instanța de fond, sunt și prevederile H.G. nr. 1025 /2006, care definesc

nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii, cărora li se

acordă o singură indemnizație și nu o dublare au triplare a indemnizației în

funcție de numărul de copii rezultați dintr-o naștere.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta C.V.

Recurenta a susținut,

în esență, că instanța de judecată nu a analizat legalitatea dispozițiilor

pentru care a fost sesizată referitoare la definiția dată nașterii, și în

cuprinsul sentinței se pronunță cu privire la fondul cauzei, respectiv

cuantumul despăgubirilor civile solicitate prin acțiune, considerând că nu se

pot acorda trei indemnizații în cazul unor tripleți așa cum este cazul său. Mai

mult, susține recurenta, instanța motivează hotărârea făcând referire la

prevederile Legii nr. 239/2009, dispoziții legale care nu pot fi aplicate în

acest caz datorită principiului neretroactivității legii.

Recurenta a mai

susținut că, în mod greșit instanța de fond a reținut că actele normative în

discuție au ca finalitate sprijinirea familiei și nu pot fi interpretate ca

fiind măsuri directe de protecție a copilului, când, de fapt, beneficiarul

acestor dispoziții legale este copilul, întreaga reglementare reprezentând un

mijloc de protecție al acestuia.

Recursul este fondat

și va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a actelor administrative

normative, se va reține că aceasta este neîntemeiată, așa cum corect a reținut

și prima instanță de judecată, în considerentele sentinței atacate.

Astfel, actele

administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând

controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar

chiar și pe calea acțiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, conform art.

4 alin. (1) din legea susmenționată „Legalitatea unui act administrativ

unilateral

cu caracter individual

poate fi

cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la

cererea părții interesate”, însă acest text trebuie interpretat în corelare

directă cu alin. (2) al aceluiași articol, în care legiuitorul nu diferențiază

între actele administrative cu caracter individual și actele administrative cu

caracter normativ.

Într-adevăr, potrivit

alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „

În cazul

în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis

anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează

a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul

emiterii actului administrativ

”.

Rezultă, așadar, din

coroborarea textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act

administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data

apariției Legii nr. 554/2004, este admisibilă.

Cu privire la

excepția de nelegalitate, în sine, se va reține, de asemenea, că argumentele

recurentei nu sunt întemeiate.

Astfel, art. 6 alin. (1)

din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii

copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre

primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor

aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care

au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau

care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și

persoana care a fost numită tutore).

Or, definind nașterea

într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând

acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor,

prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare

naștere, art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1825/2005 de aprobare a Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin

prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr.

148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre

primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una

din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar prin

modul în care a fost definită nașterea, prin normele metodologice de aplicare a

ordonanței de urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți

și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o

indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar

pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură

indemnizație.

Față de cele arătate,

recursul va fi admis și sentința atacată modificată în sensul admiterii

excepției de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de C.V. împotriva sentinței civile nr. 3963 din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că admite excepția de nelegalitate a art. 2 alin. (3) din H.G.

nr. 1825/2005 și a Deciziei nr. 1348 din 20 februarie 2006 a D.M.S.S.F.B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2011