ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4406/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4406/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 557 din 17 aprilie 2003, a admis cererea S.C. D.T.T.T. SRL București; a suspendat executarea actului administrativ nr. 6991 din 18 martie 2003 emis de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, Autoritatea Rutieră, până la soluționarea acțiunii. S-a reținut că, prin actul administrativ nr. 6991/2003 reclamanta a fost obligată la depunerea concesiunilor pentru efectuarea transportului rutier internațional de persoane pe ruta Italia. Or, prin depunerea concesiunilor de transport, în condițiile în care aparent contractul dintre reclamantă și firma italiană O. este în vigoare, s-ar întrerupe activitățile de transport, iar societatea ar fi păgubită.
Împotriva sentinței a declarat recurs A.R.R. București, susținând, în esență că, nu sunt întrunite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru a se dispune suspendarea actului nr. 6991/2003. Recursul este fondat. Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii. Or, în cauză, nu sunt întrunite cele două cerințe esențiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate și la iminența pagubei. Astfel, sentința nu face referire la vreo probă din care să rezulte, pe de o parte, existența unui caz bine justificat, iar pe de altă parte, că prin aplicarea actului administrativ nr. 6991/2003 reclamanta ar suferi o pagubă.
Evident, în condițiile date, în care nici din sentință și nici din actele dosarului nu rezultă existența celor două cerințe esențiale, pentru incidența art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluția adoptată de prima instanță este nelegală și netemeinică. Față de considerentele expuse, recursul este fondat, urmând să fie admis, casată sentința și pe fond respinsă cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Admite recursul declarat de A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 557 din 17 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond respinge cererea formulată. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 decembrie 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.