ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 10/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Olt împotriva

sentinței civile nr.6 din 24 ianuarie 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția de

contencios administrativ.

La

apelul nominal  s-a prezentat intimatul reclamant  O.I. personal și asistat de

avocatul N.F., lipsind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Olt.

Procedura

completă.

S-a

prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul este declarat peste

termenul legal prevăzut.

Apreciind

cauza în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul părții prezente, pe acest

aspect.

Avocatul

intimatului a solicitat respingerea recursului ca tardiv declarat, cu

cheltuieli de judecată și a depus la dosar o chitanță justificativă, în acest

sens.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 30 aprilie 2001, reclamantul O.I. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Olt, anularea deciziei

nr.27149 din 8 februarie 2001 a Oficiului de pensii și a hotărârii nr.687 din

20 martie 2001 a Comisiei Județene de contestații și obligarea pârâtei să-l

înscrie la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, cu acordarea

drepturilor bănești cuvenite.

În

motivarea cererii sale,  reclamantul a susținut că, în mod eronat, prin actele

administrative contestate, s-a stabilit că nu  îndeplinește cerințele prevăzute

de art.14 alin.4 din Legea nr.3/1977, deoarece din actele depuse rezultă că

trebuia adăugată la calculul vechimii în muncă în grupa a II-a și perioada  1

martie 1997 – 1 noiembrie 1999, care ar fi determinat înscrierea sa la pensie

cu reducerea limitei de vârstă.

Curtea

de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, prin sentința nr.6 din 24

ianuarie 2002, a admis acțiunea reclamantului, a anulat actele administrative

contestate și a obligat pârâta să înscrie la pensie pe reclamant începând cu

data de 1 noiembrie 2000, pentru suma depusă cu  reducere de vârstă, conform

grupei a II-a de muncă, cu luarea în calcul a perioadei din 1 noiembrie 1999 –

1 noiembrie 2000.

Motivându-și

soluția, prima instanță a reținut că, prin adeverința depusă la dosar, reclamantul

a probat că în perioada 1 martie 1997 – 1 noiembrie 1999 a lucrat la AGROMEC

Radomirești,  unitatea achitând CAS aferent grupei a II-a de muncă și că pârâta

nu a avut în vedere la calculul vechimii și această perioadă.

A

mai reținut că, prin adeverința menționată, reclamantul a dovedit că

îndeplinește condițiile legale de înscriere la pensie pentru munca depusă cu

reducere de vârstă, începând cu data de 1 noiembrie 2000, urmând să fie lucrată

în  calcul la stabilirea vechimii în muncă și perioada 1 noiembrie 1999 -  1

noiembrie 2000.

Împotriva

sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că hotărârea recurată i-a

fost comunicată pârâtei la data de 21 martie 2002 (fila 87 dosar fond) și că

aceasta a declarat recurs la data de 9 aprilie 2002 (fila 2 dosar recurs).

Cum,

potrivit dispozițiilor art.301 din Codul de procedură civilă termenul de

declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se

atacă, rezultă că recursul a fost declarat cu depășirea acestui termen.

Având

în vedere natura  imperativă a termenului fix prevăzut de legea procesuală

pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage

sancțiunea decăderii, în conformitate cu dispozițiile art.103 alin.1 teza 1 din

Codul  de procedură civilă.

Constatând

că recursul nu a fost declarat în termenul  imperativ prevăzut de art.301 din

Codul de procedură civilă, că recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în

exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința

sa, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor legale sancționatorii mai sus

invocate și să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv declarat.

Având

în vedere cererea intimatului reclamant O.I. de acordare a cheltuielilor de

judecată dovedite cu chitanța de plată a onorariului  avocațial existentă la

fila 15 dosar recurs și constatând aplicabile prevederile art.274 alin.1 din

Codul de procedură civilă, Curtea va obliga recurenta pârâtă la plata sumei de

4.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta  Casa Județeană de Pensii Olt împotriva sentinței

civile nr.6 din 24 ianuarie 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția de

contencios administrativ, ca tardiv declarat.

Obligă

recurenta să-i plătească intimatului O.I. suma de 4.500.000 lei cheltuieli de

judecată.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  14 ianuarie 2003.