ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1055/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 martie 2001, P.E. a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului Olt, să se dispună anularea deciziei nr. 140521 din 23 martie 2000, privind acordarea pensiei pentru pierderea capacității de muncă, emisă de Oficiul de Ppensii, recunoașterea dreptului său, constând în reținerea vechimii în muncă și stabilirea pensiei, a perioadei 15 octombrie 1973 - 15 ianuarie 1983, lucrată la C.A.P. Oboga și în sfârșit, obligarea pârâtei să-i elibereze o nouă decizie de pensie, cu luarea în calcul a perioadei respective. Ulterior, reclamanta a atacat și hotărârea nr. 669 din 2 februarie 2001, prin care Comisia Județeană de Contestații i-a respins contestația formulată împotriva deciziei de pensie.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că deși a prezentat mai multe acte doveditoare, din care rezultă activitatea desfășurată de ea, în funcția de contabil planificator la C.A.P. Oboga, organele de pensii refuză să includă perioada respectivă, în calculul vechimii în muncă și stabilirea corectă a cuantumului pensiei. Prin sentința nr. 261 din 26 aprilie 2001, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, așa cum a fost precizată. În esență, instanța a reținut că o atare soluție se impune față de înscrisurile prezentate de reclamantă, care confirmă angajarea acesteia cu contract de muncă la fosta cooperativă agricolă, în intervalul 15 octombrie 1973 - 15 ianuarie 1983. Hotărârea a fost atacată cu recurs de către Casa Județeană de Pensii Olt.

Recurenta a susținut că prima instanță a ignorat faptul că adeverința nr. 1845 din 30 noiembrie, emisă de Primăria comunei Oboga, nu se bazează pe acte doveditoare. De asemenea, ea conține date contradictorii. A precizat că prin adresa nr. 2742 din 11 iunie 2001, a sesizat Inspectoratul Județean de Poliție Olt, pentru a se stabili veridicitatea datelor înscrise în adeverința menționată mai sus. Recursul este nefondat. În sprijinul afirmațiilor din acțiune, reclamanta P.E. a depus în dosar. copii după carnetul de muncă, contractul de muncă nr. 226 din 17 aprilie 1979, încheiat cu C.A.P. Oboga, vizat de oficiul juridic competent, statele de plată pe lunile decembrie 1979, mai 1981, aprilie 1981, mai 1983, decembrie 1983, eliberate de Primăria comunei Oboga, statul de funcțiuni întocmit de C.A.P.

Oboga, pe anul 1980, adeverințele nr. 1554 din 3 noiembrie și nr. 1845 din 30 noiembrie 1999, eliberate de aceiași primărie. Toate aceste înscrisuri atestă încadrarea reclamantei în funcția de contabil planificator la C.A.P. din comuna Oboga, în perioada 15 octombrie 1973 – 15 ianuarie 1983, menționată în acțiune. Inexistența altor copii după statele de plată nu este imputabilă câtuși de puțin, reclamantei și nu poate justifica respingerea cererii sale, pentru înscrierea în vechimea în muncă a activității desfășurate în baza contractului de muncă. Pe de altă parte, din răspunsul adresat soțului reclamantei, de către Inspectoratul de Poliție Județean Olt, rezultă că adeverințele nr. 1554 și nr. 1845/1999, au fost eliberate cu respectarea legii, de organul emitent și nu s-au constatat fapte de natură penală sau alte ilegalități.

Tinând seama de toate aceste elemente, se apreciază că legal și temeinic instanța de fond a admis acțiunea, cu consecința obligării organului de pensii să emită pe numele reclamantei, o nouă decizie de pensie, în sensul cerut. În consecință, urmează a se respinge recursul declarat în cauză de Casa Județeană de Pensii Olt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Olt, împotriva sentinței civile nr. 261 din 26 aprilie 2001, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.