ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3363/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată și inițial înregistrată

la Tribunalul Dolj, trimisă ulterior prin declinator de competență la Curtea de

Apel Craiova, reclamantul R.C. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Muncii

și Solidarității Sociale pentru ca instanța prin sentința ce se va pronunța să

îl oblige pe pârât să-i răspundă la cererea înaintată la 8 noiembrie 2001 și la

30 octombrie 2000.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a

solicitat pârâtei înscrierea la pensie pentru vechime în muncă 38 ani, 7 luni

și 8 zile, având vârsta de 59 ani și că cererea i-a fost respinsă, solicitând

însă să i se comunice un răspuns competent privind pensionarea anticipată.

Curtea de Apel Craiova, prin sentința civilă nr.

109/2002 a respins ca nefondată acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de

fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii

prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

reclamantul R.C.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a

susținut că în mod greșit instanța i-a respins acțiunea pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile, deoarece pârâta a răspuns cu întârziere la prima cerere

din octombrie 2000.

Analizând recursul formulat prin prisma

motivelor invocate și în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente.

În conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea

nr. 29/1990 „înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la

eliberarea lui, cel care se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea

dreptului său… autorității emitente care este obligată să-i rezolve

reclamația”.

În cauza dedusă judecății, recurentul-reclamant

nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii reclamației administrative, procedură

prealabilă prevăzută imperativ de dispozițiile legale mai sus invocate.

De altfel, la cererea făcută de recurent la 8

noiembrie 2001 i s-a răspuns de către intimatul-pârât la 4 martie 2002 conform

adresei nr. 4575 din 26 februarie 2002 depuse în acest sens la dosar. Cererea

la care recurentul a primit răspuns avea același conținut ca și cererea

formulată la 30 octombrie 2000.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a

respins acțiunea, în raport de dispozițiile l egale aplicabile în cauză.

În consecință, având în vedere cele mai sus

reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de R.C. împotriva

sentinței civile nr. 109 din 5 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21

octombrie 2003.