ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1079/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1079/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC P.S.I.P. SA Suceava,

fostă R.A. D.P.P.S. Suceava i-a chemat în judecată pe pârâții Camera de Comerț

și Industrie Cernăuți – Ucraina, reprezentanța Suceava, Camera de Comerț și

Industrie a județului Suceava, Consiliul județean Suceava, Prefectura județului

Suceava, municipiul Suceava și SC A. SA Suceava, pentru ca, în funcție de

culpabilitatea ce se va stabili, să fie obligați la plata sumei de

1.450.811.593 lei, cu titlu de daune, plus cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 329 din 13 aprilie

2001 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, respingându-se

excepția de necompetență materială a acestei secții, s-a admis în parte

acțiunea reclamantei, în sensul că a fost obligată pârâta, Camera de Comerț și

Industrie Suceava, să-I plătească acesteia suma de 1.450.811.593 lei, cu titlu

de daune, precum și suma de 48.661.231 lei cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință, s-a luat act

că reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind evacuarea pârâtei, Camera

de Comerț și Industrie Cernăuți – Ucraina, din spațiul situat în municipiul

Suceava, spațiul fiindu-i predat și s-a respins acțiunea față de ceilalți

pârâți, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că, deși, protocolul încheiat în 1992, cu completările din

anul 1993, nu a fost semnat de cele două camere, pentru paguba suferită de

reclamantă este dată răspunderea Camerei de Comerț și Industrie Suceava,

întrucât, în baza acestuia, și-a deschis reprezentanța la Cernăuți, unde i s-a

asigurat spațiul fără nici o obligație de plată, încât, în baza principiului

reciprocității, urmează să achite datoriile pentru perioada în care spațiul,

proprietatea reclamantei, a fost folosit de reprezentanța Camerei de Comerț și

Industrie Cernăuți, pentru toată perioada, menținându-se prescripția dreptului

la acțiune, pentru perioada ce excede celor 3 ani anteriori.

Instanța a avut în vedere și acordul

din 1 iulie 1998, semnat de reprezentantul Camerei de Comerț Suceava, referitor

la plata cheltuielilor de întreținere, precum și principiul îmbogățirii fără

justă cauză.

Prin decizia nr. 10 din 28 martie

2002, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis apelul declarat de pârâta, Camera de Comerț și Industrie Suceava,

împotriva sentinței mai sus menționate, precum și cererea de aderare la apel,

formulată de reclamanta, SC P.S.I.P. SA Suceava, și a schimbat în parte

sentința atacată, în sensul că a obligat-o pe pârâta, Camera de Comerț și

Industrie Suceava, la plata către reclamantă a sumei de 89.523.027 lei, cu

titlu de daune, în loc de 1.450.811.593 lei, și la 11.066.382 lei cheltuieli de

judecată, în loc de 48.661.231 lei, iar pârâtul, Consiliul județean Suceava, a

fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 140.981.961 lei, cu titlu de

daune, și 11.658.917 lei cheltuieli de judecată.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

A fost obligată reclamanta SC P.S.I.P.

SA Suceava să-I plătească pârâtei, Camera de Comerț și Industrie Suceava, suma

de 18.435.385 lei cheltuieli de judecată în apel, iar pârâtul, Consiliul județean

Suceava, să-i plătească reclamantei suma de 5.024.000 lei, cu același titlu.

În motivarea acestei decizii, curtea

de apel a reținut că răspunderea apelantei putând fi antrenată numai de la 1

iunie 1998, nu se punea problema prescripției dreptului la acțiune pentru o

parte din sumă, intervalul fiind cuprins în termenul general de prescripție de

3 ani și nici nu se poate reține lipsa calității procesuale pasive a pârâtei,

care a semnat acordul menționat.

Privitor la cuantumul sumei datorate

de la 1 iulie 1998 până la 1 aprilie 2001, a reținut că instanța de fond a avut

în vedere, pentru calculul lunar, prevederile Legii nr. 82/1991 și Regulamentul

de aplicare aprobat prin H.G. nr. 704/1993, menționate în raportul de expertiză

întocmit de C.Gh., dar expertul C.S., prin raportul de expertiză efectuat în

apel și răspunsul la obiecțiuni, a arătat că sumele cuvenite (reclamantei) nu

pot fi calculate în baza altor acte normative decât tariful prevăzut pentru

Camera de Comerț și Industrie Cernăuți, cuprinse în hotărârile Consiliului județean

Suceava nr. 43 din 1995, nr. 13 din 1997, nr. 47 din 1998, nr. 52 din 1999 și nr.

75/2000, în anexele la raport, ținând seama de destinația spațiului (dosar

apel).

În raport cu calculele făcute în

aceste condiții, considerate corecte de către instanță, s-a considerat că

apelanta are de plată 69.523.027 lei, cu titlu de daune, sumă actualizată, plus

cheltuielile de judecată aferente, respectiv, 11.066.382 lei, pentru perioada 1

iulie 1998 – 1 aprilie 2001.

În ce privește cererea reclamantei,

s-a reținut că apare întemeiată în parte, numai față de pârâtul, Consiliul județean

Suceava, în baza protocolului încheiat și completat ulterior, prin care și-a

asumat obligația asigurării spațiului pentru perioada 3 ianuarie 1997 – 1 iulie

1998, anterior, operând prescripția dreptului la acțiune, introdusă la 3

ianuarie 1992, notificările trimise neavând caracter interpretativ a curgerii

termenului, conform art. 16 din Decretul nr. 163/1968.

Ca atare, suma actualizată și datorată

de pârât pentru această perioadă, s-a reținut a fi de 140.981.961 lei, plus

11.658.917 lei cheltuieli de judecată, conform aceluiași raport de expertiză

făcut în apel, iar cererile pentru plata cheltuielilor de judecată din apel,

formulate de apelantă și reclamantă în baza art. 274 C. proc. civ., s-a

apreciat a fi justificate în limita sumei de 18.453.385 lei pentru apelantă și

5.024.000 lei pentru reclamantă.

Împotriva deciziei pronunțate de

instanța de apel au declarat recurs reclamanta SC P.S.I.P. SA Suceava și

pârâții, Camera de Comerț și Industrie a județului Suceava și Consiliul

județean Suceava.

Recurenta-reclamantă SC P.S.I.P. SA

Suceava critică soluția pronunțată de instanța de apel pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând, în esență, că:

a) decizia nu cuprinde motivele pe

care se sprijină și cuprinde motive contradictorii, străine cauzei, motiv de

casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.;

b) decizia pronunțată este lipsită

de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv

de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;

c) instanța nu s-a pronunțat cu

privire la apărările pe care le-a formulat, motiv de casare prevăzut de art. 304

pct. 10 din același cod.

Recurenta-reclamantă susține astfel,

că hotărârea instanței de apel este greșită nu numai în ceea ce privește modul

cum a interpretat probele dosarului, dar și în ce privește normele de drept

internațional privat, prevederile Codului civil în materia locațiunii, precum și

în cele referitoare la prescripția dreptului la acțiune.

Arată că, în conformitate cu

uzanțele internaționale pe bază de reciprocitate, toate cheltuielile

administrative, cu excepția salariilor, se suportă de către statul cocontractant

de reședință, parte în protocol.

Așa fiind, deși Camera de Comerț

Suceava nu a semnat protocolul, la fel cum nici Camera de Comerț a Ucrainei nu

l-a semnat, ea este obligată să-l aducă la îndeplinire.

Ca atare, având în vedere că, la

data de 14 martie 1995, reclamanta a devenit proprietară a spațiului în care se

afla deja instalată Camera de Comerț și Industrie a Ucrainei, se impunea ca

pârâta, Camera de Comerț Suceava, care a semnat acordul din 1 iulie 1998, să

preia atât datoria Camerei de Comerț Ucraina, de 217.613.060 lei, la data

încheierii protocolului, cât și daunele calculate după această dată, calculul

corect al pagubei fiind cel stabilit de expertul C.Gh. și nu cel efectuat de

expertul C.S., calcul care este eronat.

În consecință, solicită casarea

deciziei curții de apel și respingerea apelului pârâtei, Camera de Comerț și

Industrie Suceava, împotriva sentinței tribunalului, pe care o consideră legală

și temeinică.

Recurenta-pârâtă, Camera de Comerț

și Industrie a județului Suceava, critică, de asemenea, decizia curții de apel,

susținând, în esență, următoarele:

I) Instanța, interpretând greșit

actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia, (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), în sensul că, în loc

să constate că fiecare Cameră s-a obligat la menținerea reprezentanței sale, a

reținut o anume înțelegere de reciprocitate negată de cele două camere;

II) Instanța a dat mai mult decât

s-a cerut,

plus petita

, (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) pentru că, în

tot cuprinsul procesului, nici una dintre părți nu a cerut să se constate

existența unei înțelegeri de reciprocitate sau o anume compensare intervenită

între părți;

III) Instanța nu s-a pronunțat

asupra unor dovezi administrate – art. 304 pct. 10 C. proc. civ.;

IV) Hotărârea a fost dată cu

aplicarea greșită a legii – art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – în speță, art. 969 C.

civ., deoarece, în conformitate cu art. 970 C. civ., dacă ea s-a obligat la

menținerea reprezentanței Camerei de Comerț și Industrie Suceava la Cernăuți,

și-a îndeplinit această obligație, reprezentanța funcționând și astăzi, dar nu

poate fi obligată pentru cheltuielile Camerei de Comerț și Industrie Cernăuți

în Suceava, pentru spațiul ce face obiectul litigiului.

În consecință, solicită modificarea

deciziei atacate, în sensul exonerării sale de plata daunelor, iar pe fond

respingerea acțiunii reclamantei față de Camera de Comerț și Industrie Suceava.

Recurentul-pârât, Consiliul județean

Suceava, consideră nelegală și netemeinică decizia curții de apel pentru

motivele prevăzute în art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, susține că: I) instanța de

judecată a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat

înțelesul vădit neîndoielnic al Protocolului de colaborare economică și

culturală încheiat între Regiunea Cernăuți – Ucraina și județul Suceava. De

asemenea, a interpretat eronat probele administrate în cauză, obligându-l

greșit la plata sumelor reprezentând chirii, servicii comunale și servicii

telefonice, aferente perioadei 3 ianuarie 1997 – 1 iulie 1998, al căror

beneficiar a fost Camera de Comerț și Industrie a Ucrainei, reprezentanța din

Suceava;

II) deși toate actele au fost

semnate în calitate de autorități ale administrației publice locale, atât de

Consiliul județean Suceava, cât și de Prefectura județului Suceava, a fost obligat

la plată doar Consiliul județean Suceava, iar instanța nu a arătat temeiul

legal în baza căruia l-a obligat la plata fiecăreia dintre sume reprezentând daune

(chirii, utilități și servicii telefonice);

III) Pentru egalitate de tratament

între cele două reprezentanțe, se impunea obligarea Camerei de Comerț și

Industrie Suceava la plata contravalorii chiriei și serviciilor comunale de

care a beneficiat reprezentanța din Suceava a Camerei de Comerț și Industrie a

Regiunii Cernăuți pe perioada 3 ianuarie 1997 – 1 iulie 1998, motivat de faptul

că reprezentanța sa din Cernăuți a beneficiat de aceste servicii fără să

plătească.

În consecință, solicită modificarea în

parte a deciziei pronunțate la curtea de apel, în sensul de a exonera Consiliul

județean Suceava la plata sumei de 140.981.961 lei, reprezentând daune, și a

sumei de 16.682.917 lei cheltuieli de judecată, precum și plata cheltuielilor

de judecată efectuate cu promovarea recursului.

Asupra recursurilor astfel declarate

și motivate, din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:

La data de 5 martie 1992, între

județul Suceava (România) și Regiunea Cernăuți (Ucraina) s-a încheiat un

Protocol de colaborare în domeniul economic și cultural, semnat de către

reprezentanții celor două regiuni, respectiv, Consiliul județean și Prefectura

Suceava, pentru partea română și instituțiile omoloage pentru partea

ucraineană.

Acest protocol a fost conceput ca un

program comun, menit să prevadă direcțiile și măsurile generale în vederea

stabilirii și lărgirii contactelor între organele de administrare teritorială,

întreprinderi și organizații, legăturilor de prietenie între localități, precum

și între locuitorii din Regiunea Cernăuți și județul Suceava.

La data de 8 iunie 1993, au fost

completate prevederile Protocolului, astfel că, la capitolul al III-lea alin. (6)

din aceste completări, s-a prevăzut că „(…) părțile au convenit, de comun acord,

să organizeze reprezentanțe (birouri) ale Camerei de Comerț și Industrie

Suceava la Cernăuți și ale Camerei de Comerț și Industrie Cernăuți la Suceava.

În acest scop, părțile vor asigura

spațiile necesare desfășurării activității, urmând ca, cheltuielile

administrative și salariile să fie suportate de fiecare parte”.

Examinând prevederile acestor acte,

rezultă, fără tăgadă, că autoritățile semnatare ale acestor acte au stabilit

doar direcțiile generale de colaborare, fără a urmări să se substituie

instituțiilor și unităților economice în realizarea atribuțiilor și suportarea

cheltuielilor de desfășurare a activităților lor specifice, că este așa a reieșit

și din prevederea expresă, stipulată în preambulul Protocolului, că: „dezvoltarea

direcțiilor de colaborare să fie reflectată în acordurile care vor fi semnate

între întreprinderi, unități economice și organizații”.

Camera de Comerț și Industrie

Suceava a aderat la Protocol și la completările acestuia prin deschiderea

reprezentanței sale la Cernăuți, în februarie 1994, iar Camera de Comerț și

Industrie Cernăuți și-a deschis reprezentanța la Suceava, în septembrie 1995.

Prin urmare, părțile care au pus în

practică prevederile documentelor mai sus menționate, au fost cele două camere

de comerț.

La data de 1 iulie 1998, s-a încheiat

Acordul cu privire la reglementarea situației legate de menținerea celor două

camere de comerț, iar prin adresa nr. 196 din 15 iunie 2000, Camera de Comerț

Cernăuți a precizat că „susține în totalitate acordul încheiat la 1 august

1998”, or, acest acord conține varianta „O” privind plata datoriei existente.

La pct. 2 al acestui Acord, s-a

prevăzut preluarea cheltuielilor, cu menținerea reprezentanței Cernăuțiului în

Suceava, în grija președintelui Camerei de Comerț Cernăuți, V.L., și menținerea

reprezentanței Sucevei la Cernăuți, în sarcina președintelui Camerei de Comerț

și Industrie, I.H., deci, fiecare cu plata reprezentanței sale.

Spațiul situat în municipiul Suceava,

pus la dispoziția Camerei de Comerț și Industrie Cernăuți – Ucraina, a fost

cumpărat de reclamantă de la fosta R.A. U.C.L. Suceava, conform hotărârii nr. 101

din 19 decembrie 1995 a Consiliului Local al municipiului Suceava, prețul fiind

achitat.

Astfel fiind, pretențiile

reclamantei, în calitate de proprietară, privind plata daunelor suferite prin

achitarea cheltuielilor administrative, ca urmare a nepredării spațiului și

folosirii lui în continuare de către reprezentanța Camerei de Comerț și

Industrie Cernăuți, pe toată perioada, până când acesteia, la data de 1 aprilie

2001, i-a fost pus la dispoziție un alt spațiu, sunt întemeiate.

Numai că acestea se impun a fi

acordate prin luarea în considerare a cotei „O”, privind datoria de 217.613.000

lei, la data de 1 iulie 1998 și potrivit calculelor efectuate în apel de

expertul C.S., care sunt corecte.

Drept urmare, sumele stabilite de

instanța de apel ca fiind cuvenite reclamantei cu titlu de daune, respectiv,

89.523.027 lei și 140.981.961 lei, se reține a fi corecte și vor fi menținute,

iar recursul reclamantei, prin care s-a solicitat suma de 1.450.811.593 lei, cu

acest titlu, conform celor stabilite de expertul C.Gh. la instanța de fond,

urmând a fi respins ca nefondat, neexistând nici un motiv întemeiat pe

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., pentru a determina casarea hotărârii

instanței de apel sub acest aspect.

În ceea ce privește recursurile

pârâtelor, se reține că sunt fondate, în baza dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ. invocate, și vor fi admise, pentru că, într-adevăr, curtea de apel a

schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății și l-a

interpretat greșit, interpretând greșit și probele administrate în cauză, prin

reținerea unei înțelegeri de reciprocitate între cele două camere privind

cheltuielile administrative, în loc de a reține, cum era și este corect, că

fiecare cameră s-a obligat la menținerea propriei reprezentanțe.

Astfel fiind, se constată că, în mod

greșit, instanța de apel i-a obligat la plata sumelor solicitate de reclamantă

și stabilite a fi datorate pe pârâții, Camera de Comerț și Industrie Suceava și

Consiliul județean Suceava, în speță, fiind angajată răspunderea Camerei de

Comerț și Industrie Cernăuți – Ucraina, în temeiul dispozițiilor art. 969 și

970 C. civ.

În consecință, în conformitate cu

considerentele mai sus arătate:

Se va respinge recursul declarat de

reclamanta SC P.S.I.P. SA Suceava împotriva deciziei curții de apel.

Vor fi admise recursurile declarate

de pârâții Camera de Comerț și Industrie Suceava și Consiliul județean Suceava

împotriva aceleiași decizii, care va fi modificată, în sensul că se va schimba

în parte sentința nr. 329 din 13 aprilie 2001 a Tribunalului Suceava și va fi

obligată pârâta, Camera de Comerț și Industrie Cernăuți – Ucraina, la plata

sumei de 230.504.988 lei, compusă din 89.523.027 lei și 140.981.027 lei,

reprezentând daune, precum și la 12.865.198 lei cheltuieli de judecată, către

reclamantă.

Se va respinge acțiunea reclamantei

față de pârâții-recurenți Camera de Comerț și Industrie Suceava și Consiliului

județean Suceava. Va fi înlăturată obligarea acestora la plata cheltuielilor de

judecată.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale deciziei pronunțate de curtea de apel.

În conformitate cu prevederile art. 274

C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată să plătească

intimatei-pârâte, Camera de Comerț și Industrie Suceava, suma de 10.000.000 lei

cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P.S.I.P. SA Suceava împotriva deciziei

nr. 10 din 28 martie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de

contencios administrativ. Admite recursurile declarate de pârâții, Camera de

Comerț și Industrie a județului Suceava și Consiliul județean Suceava,

împotriva aceleiași decizii, pe care o modifică, în sensul că schimbă în parte

sentința nr. 329 din 13 aprilie 2001 a Tribunalului Suceava și obligă pârâta,

Camera de Comerț și Industrie Cernăuți – Ucraina, la plata sumei de 230.504.988

lei, (89.523.027 lei și 140.981.027 lei) reprezentând daune și 12.865.198 lei

cheltuieli de judecată către reclamantă.

Respinge acțiunea reclamantei față

de pârâții-recurenți, Camera de Comerț și Industrie Suceava și Consiliul județean

Suceava.

Înlătură obligarea acestora la plata

cheltuielilor de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Obligă recurenta-reclamantă, SC P.S.I.P.

SA Suceava, să plătească Camerei de Comerț și Industrie Suceava suma de

10.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 20 februarie 2003.