ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2505/2006

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la nr. 6810 din 17 august 2001 pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta SC C.T. SA Suceava a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL Suceava solicitând ca prin sentință pârâta să fie obligată: - să-și ridice pe cheltuială proprie construcțiile, constând într-un chioșc, amplasate pe terenul proprietatea reclamantei din Municipiul Suceava, Județul Suceava având o suprafață de 16 m.p., în valoare de 1.659.000. - să plătească reclamantei daune, interese la nivelul chiriei pentru folosirea fără drept a terenului reclamatei, în sumă de 18.316.800 lei, potrivit calculului din anexă; - să plătească reclamantei cheltuielile de judecată făcute cu acest proces.

Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 62 din 27 ianuarie 2005 prin care admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC U.T.H. SRL (succesoare în drepturi a SC C.T. SA Suceava, societate care a fost absorbită ca urmare a fuziunii), împotriva pârâtei SC B. SRL Suceava, Județul Suceava, a obligat pârâta să ridice construcția edificată pe terenul reclamantei în suprafață de 11 m.p. identificat prin anexa 2 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert P.O., în perimetrul punctelor 21, 22, 50, 40, 43, 30, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese în sumă de 18.316.800 lei, ca nefondat, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.907.554 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 62/2005 a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 83 din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință curtea a reținut, în esență, că reclamanta are titlu de proprietate pe terenul în litigiu, și nu statul român cum nelegal susține pârâta și că chioșcul construit de pârâtă pe terenul în suprafață de 11 m 2 a fost edificat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 50/1990 și art. 610 C. civ. Împotriva deciziei nr. 83/2005 a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 299 și următoarele C. proc. civ., solicitând în consecință, admiterea recursului și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.

În motivarea recursului pârâta susține, în esență, că instanța trebuia să compare titlurile de proprietate și să constate că terenul pe care este amplasat chioșcul este proprietatea Primăriei astfel că acțiunea trebuia respinsă, ca prematur introdusă. De asemenea, pârâta susține că chiar dacă s-a reținut dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului, acțiunea nu putea fi admisă deoarece pârâta este constructor de bună credință. Reclamanta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat, în raport de probele administrate în cauză și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și susținerile din întâmpinare, constată că pârâta invocă nelegal art. 299 drept temei al recursului și motivul de netemeinicie a deciziei, deoarece trebuia să indice doar motivele de nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. Analizând recursul potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate deoarece reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M08 nr. 0276 din 30 martie 1995, iar pârâta nu a respectat planul de amplasare a chioșcului așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic P.O., raport omologat de instanța de fond și menținut în mod legal și de cea de apel, încălcând dispozițiile Legii nr. 50/1991 și art. 610 C. civ. Astfel fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat. Potrivit art. 274 C. proc.

civ., pârâta urmează a fi obligată la plata sumei de 212 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs dovedite cu înscrisuri depuse la dosar de reprezentantul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC B. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 83 din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatei SC U.T.H. SA Timișoara 212 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2006.