ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2505/2006

Asupra recursului, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la nr. 6810 din 17 august 2001 pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta SC C.T.

SA Suceava a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL Suceava solicitând ca prin

sentință pârâta să fie obligată:

- să-și ridice pe cheltuială

proprie construcțiile, constând într-un chioșc, amplasate pe terenul

proprietatea reclamantei din Municipiul Suceava, Județul Suceava având o

suprafață de 16 m.p., în valoare de 1.659.000.

- să plătească reclamantei

daune, interese la nivelul chiriei pentru folosirea fără drept a terenului

reclamatei, în sumă de 18.316.800 lei, potrivit calculului din anexă;

- să plătească reclamantei

cheltuielile de judecată făcute cu acest proces.

Tribunalul Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința

civilă nr. 62 din 27 ianuarie 2005 prin care admite în parte acțiunea formulată

de reclamanta SC U.T.H. SRL (succesoare în drepturi a SC C.T. SA Suceava,

societate care a fost absorbită ca urmare a fuziunii), împotriva pârâtei SC B. SRL

Suceava, Județul Suceava, a obligat pârâta să ridice construcția edificată pe

terenul reclamantei în suprafață de 11 m.p. identificat prin anexa 2 la

raportul de expertiză întocmit în cauză de expert P.O., în perimetrul punctelor

21, 22, 50, 40, 43, 30, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei

la plata daunelor interese în sumă de 18.316.800 lei, ca nefondat, a obligat

pârâta să plătească reclamantei suma de 1.907.554 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței civile nr. 62/2005 a fost respins, ca nefondat, prin

decizia nr. 83 din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

sentință curtea a reținut, în esență, că reclamanta are titlu de proprietate pe

terenul în litigiu, și nu statul român cum nelegal susține pârâta și că

chioșcul construit de pârâtă pe terenul în suprafață de 11 m

2

a fost

edificat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 50/1990 și art. 610 C. civ.

Împotriva deciziei nr. 83/2005

a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în

temeiul art. 299 și următoarele C. proc. civ., solicitând în consecință,

admiterea recursului și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.

În motivarea recursului

pârâta susține, în esență, că instanța trebuia să compare titlurile de

proprietate și să constate că terenul pe care este amplasat chioșcul este

proprietatea Primăriei astfel că acțiunea trebuia respinsă, ca prematur

introdusă. De asemenea, pârâta susține că chiar dacă s-a reținut dreptul de

proprietate al reclamantei asupra terenului, acțiunea nu putea fi admisă

deoarece pârâta este constructor de bună credință.

Reclamanta a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat, în raport de

probele administrate în cauză și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și susținerile

din întâmpinare, constată că pârâta invocă nelegal art. 299 drept temei al

recursului și motivul de netemeinicie a deciziei, deoarece trebuia să indice

doar motivele de nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Analizând recursul potrivit art.

306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate

deoarece reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului cu

certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M08 nr. 0276 din 30

martie 1995, iar pârâta nu a respectat planul de amplasare a chioșcului așa cum

s-a stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic P.O.,

raport omologat de instanța de fond și menținut în mod legal și de cea de apel,

încălcând dispozițiile Legii nr. 50/1991 și art. 610 C. civ.

Astfel fiind, în temeiul art.

312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

Potrivit art. 274 C. proc.

civ., pârâta urmează a fi obligată la plata sumei de 212 lei RON, cu titlu de

cheltuieli de judecată în recurs dovedite cu înscrisuri depuse la dosar de

reprezentantul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC B. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 83 din 5 octombrie 2005 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Obligă recurenta să

plătească intimatei SC U.T.H. SA Timișoara 212 lei RON cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 septembrie 2006.