ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 332/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 21 aprilie 2003,

reclamanta SC R.P.C. SRL Suceava (fostă SC M.C. SRL) a chemat în judecată pe

pârâta P.M.S. pentru a fi obligată la restituirea sumei de 137.681.640 lei

chirie nedatorată, cu cheltuieli de judecată.

În cauză a formulat o cerere de

intervenție în interes propriu SC L.F. SA Suceava, prin care a solicitat

obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând contravaloarea folosinței

spațiului comercial, sumă restrânsă la 107.508.986 lei.

Prin sentința civilă nr. 294 din 19

februarie 2004 Tribunalul Suceava a admis acțiunea reclamantei și a obligat

pârâta la plata sumei de 137.681.640 lei chirie nedatorată și 14.050.000 lei

cheltuieli de judecată, respingând cererea de intervenție în interes propriu.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

civilă nr. 214 din 27 octombrie 2004, a admis apelurile pârâtei și

intervenientei, a schimbat sentința civilă de mai sus, a respins acțiunea

reclamantei, a admis cererea de intervenție în interes propriu și a obligat pe

pârâtă la plata sumei de 107.508.986 lei despăgubiri, echivalente cu

contravaloarea chiriei actualizată încasată de pârâtă în perioada 1997 – 1

iulie 2001 și 11.218.539 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei soluții au

declarat recurs reclamanta și pârâta.

Prin recursul său reclamanta, a

solicitat, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată,

întrucât a plătit o chirie nedatorată către pârâtă pentru un spațiu ce nu îi

aparținea.

Prin recursul său pârâta solicită,

în esență, respingerea acțiunii reclamantei, dar și a cererii de intervenție în

nume propriu, întrucât contractul de închiriere a fost valabil încheiat pentru

perioada 1997 – 2001.

În legătură cu recursurile de față

se rețin următoarele:

Recursul reclamantei este întemeiat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea probelor administrate

în cauză se constată că, inițial raporturile comerciale privind închirierea

spațiului comercial de 43,6 mp situat în incinta Pieței Centrale din Suceava

s-au derulat pe baza contractului încheiat cu intervenienta SC L.F. SA Suceava

și a actului adițional din 1995, pentru care s-a achitat chiria până în 1997.

Ulterior, reclamanta a încheiat cu

pârâta P.M.S., contractul de închiriere din 14 august 1997, pentru același

spațiu.

În cadrul unui alt litigiu, ce

constituie obiectul dosarului nr. 6752/2002 a Tribunalului Suceava, prin

sentința civilă nr. 1509 din 14 februarie 2002, reclamanta a fost obligată,

prin admiterea cererii reconvenționale a SC L.F. SA Suceava, adevăratul

proprietar al spațiului, să achite acesteia suma de 69.533.282 lei cu titlu de

folosință spațiu comercial, pentru chiria restantă pe anii 1996 – 2001,

dispunându-se și evacuarea din spațiul respectiv, soluție ce a rămas

irevocabilă prin decizia civilă nr. 52 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel

Suceava.

În această situație se constată că

în adevăr, așa cum s-a reținut prin hotărârea instanței de fond, reclamanta a

achitat pe de o parte către pârâta P.M.S. chiria a cărei restituire s-a cerut

prin cauza de față și pe de altă parte, pentru aceeași perioadă a fost obligată

la plata chiriei către SC L.F. SA Suceava, în temeiul hotărârilor judecătorești

menționate mai sus.

În consecință, corect instanța de

fond a constatat că reclamanta, nedatorând pârâtei P.M.S. chiria achitată,

întrucât a fost obligată irevocabil în cadrul altui litigiu să achite folosința

către SC L.F. SA Suceava, este îndreptățită la restituirea sa.

În ceea ce privește recursul

pârâtei, se constată că acesta este nefondat, întrucât susținerile sale nu sunt

de natură să conducă la casarea hotărârii atacate, nefiind întrunite nici una

dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Aceasta și pentru că, așa cum s-a

arătat mai sus, reclamanta nu poate fi legal obligată să plătească, pentru

același spațiu comercial și practic pentru aceeași perioadă 1997 – 2001 chiria

spațiului comercial în litigiu, de două ori.

Având în vedere cele de mai sus, va

fi admis recursul reclamantei, va fi modificată hotărârea atacată, în sensul că

vor fi respinse apelurile pârâtei și intervenientei, urmând a fi respins

recursul declarat de pârâtă.

Față de această soluție, conform art.

274 C. proc. civ. pârâta va fi obligată la cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC R.P.C. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 214 din 27 octombrie

2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ.

Modifică decizia atacată, respinge

apelurile pârâtei P.M.S. și intervenientei SC L.F. SA Suceava.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtă împotriva aceleași decizii.

Obligă pârâta P.M.S. la 1150 RON

cheltuieli de judecată către reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 31 ianuarie 2006.