ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 332/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 aprilie 2003, reclamanta SC R.P.C. SRL Suceava (fostă SC M.C. SRL) a chemat în judecată pe pârâta P.M.S. pentru a fi obligată la restituirea sumei de 137.681.640 lei chirie nedatorată, cu cheltuieli de judecată. În cauză a formulat o cerere de intervenție în interes propriu SC L.F. SA Suceava, prin care a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând contravaloarea folosinței spațiului comercial, sumă restrânsă la 107.508.986 lei. Prin sentința civilă nr. 294 din 19 februarie 2004 Tribunalul Suceava a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 137.681.640 lei chirie nedatorată și 14.050.000 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea de intervenție în interes propriu.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 214 din 27 octombrie 2004, a admis apelurile pârâtei și intervenientei, a schimbat sentința civilă de mai sus, a respins acțiunea reclamantei, a admis cererea de intervenție în interes propriu și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 107.508.986 lei despăgubiri, echivalente cu contravaloarea chiriei actualizată încasată de pârâtă în perioada 1997 – 1 iulie 2001 și 11.218.539 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanta și pârâta. Prin recursul său reclamanta, a solicitat, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât a plătit o chirie nedatorată către pârâtă pentru un spațiu ce nu îi aparținea.

Prin recursul său pârâta solicită, în esență, respingerea acțiunii reclamantei, dar și a cererii de intervenție în nume propriu, întrucât contractul de închiriere a fost valabil încheiat pentru perioada 1997 – 2001. În legătură cu recursurile de față se rețin următoarele: Recursul reclamantei este întemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea probelor administrate în cauză se constată că, inițial raporturile comerciale privind închirierea spațiului comercial de 43,6 mp situat în incinta Pieței Centrale din Suceava s-au derulat pe baza contractului încheiat cu intervenienta SC L.F. SA Suceava și a actului adițional din 1995, pentru care s-a achitat chiria până în 1997. Ulterior, reclamanta a încheiat cu pârâta P.M.S., contractul de închiriere din 14 august 1997, pentru același spațiu.

În cadrul unui alt litigiu, ce constituie obiectul dosarului nr. 6752/2002 a Tribunalului Suceava, prin sentința civilă nr. 1509 din 14 februarie 2002, reclamanta a fost obligată, prin admiterea cererii reconvenționale a SC L.F. SA Suceava, adevăratul proprietar al spațiului, să achite acesteia suma de 69.533.282 lei cu titlu de folosință spațiu comercial, pentru chiria restantă pe anii 1996 – 2001, dispunându-se și evacuarea din spațiul respectiv, soluție ce a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 52 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Suceava. În această situație se constată că în adevăr, așa cum s-a reținut prin hotărârea instanței de fond, reclamanta a achitat pe de o parte către pârâta P.M.S.

chiria a cărei restituire s-a cerut prin cauza de față și pe de altă parte, pentru aceeași perioadă a fost obligată la plata chiriei către SC L.F. SA Suceava, în temeiul hotărârilor judecătorești menționate mai sus. În consecință, corect instanța de fond a constatat că reclamanta, nedatorând pârâtei P.M.S. chiria achitată, întrucât a fost obligată irevocabil în cadrul altui litigiu să achite folosința către SC L.F. SA Suceava, este îndreptățită la restituirea sa. În ceea ce privește recursul pârâtei, se constată că acesta este nefondat, întrucât susținerile sale nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate, nefiind întrunite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Aceasta și pentru că, așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta nu poate fi legal obligată să plătească, pentru același spațiu comercial și practic pentru aceeași perioadă 1997 – 2001 chiria spațiului comercial în litigiu, de două ori. Având în vedere cele de mai sus, va fi admis recursul reclamantei, va fi modificată hotărârea atacată, în sensul că vor fi respinse apelurile pârâtei și intervenientei, urmând a fi respins recursul declarat de pârâtă. Față de această soluție, conform art. 274 C. proc. civ. pârâta va fi obligată la cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R.P.C. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 214 din 27 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ. Modifică decizia atacată, respinge apelurile pârâtei P.M.S. și intervenientei SC L.F. SA Suceava. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva aceleași decizii. Obligă pârâta P.M.S. la 1150 RON cheltuieli de judecată către reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 31 ianuarie 2006.