ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2239/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 5199/1999

al Tribunalului Suceava, reclamanta Primăria municipiului Suceava a chemat în

judecată pe pârâta SC I.T.A. SRL Suceava, în contradictoriu cu care a solicitat

ca pârâta să fie obligată la plata sumelor de 35.934.163 lei, reprezentând

daune din chirii neachitate la termen, 85.463.037 lei majorări de întârziere

calculate până la data înregistrării acțiunii și, în continuare, până la

achitarea integrală a debitului, cu cheltuielile de judecată aferente.

În motivarea pretențiilor sale,

reclamanta a susținut că, deși a perfectat cu pârâta un contract de închiriere

pentru spațiul situat în Suceava, în suprafață de 79,03 mp, pârâta nu a achitat

chiria convenită.

Prin sentința nr. 441 din 18 mai

2000, Tribunalul Suceava a respins acțiunea, reținând că printr-o hotărâre

anterioară, respectiv, sentința nr. 262 din 10 aprilie 1997 a aceluiași

tribunal, pârâta a fost obligată la plata chiriei și a penalităților de

întârziere.

Apelul declarat de reclamantă,

împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins de Curtea de

Apel Suceava prin decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2000, reținându-se că, până

la data preluării spațiului de fostul R.A.U.C.L. Suceava, între această

societate și pârâtă a existat un litigiu având ca obiect diferența de plată a

chiriei, iar prin protocolul de predare-primire nu s-a stabilit că primitorul a

preluat și debitele neachitate la acea dată.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva acestei din urmă hotărâri și a susținut că, în mod eronat, s-a

respins apelul său, întrucât, contrar motivării deciziei recurate la preluarea

spațiului de la R.A.U.C.L. Suceava, s-a încheiat un protocol de predare-primire

cu menționarea concretă a datoriilor pârâtei, decurgând din chirie.

Recursul reclamantei este întemeiat.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului, rezultă că, între părți, s-au statornicit relații de natură

contractuală, prin semnarea contractului de închiriere nr. 265 din 15 noiembrie

1995.

Respingerea acțiunii și apoi a

apelului reclamantei nu este corectă, întrucât nu a fost analizată perioada

menționată în petitul acțiunii.

În mod greșit, instanța de apel a

reținut că între părțile în proces a mai existat un litigiu, iar prin

protocolul de predare-primire, încheiat între R.A.U.C.L. Suceava și Autoritatea

administrativă, nu s-a stabilit preluarea debitelor neachitate, în protocol făcându-se

trimitere la un proces-verbal de predare-primire, care menționează debitul din

acțiune, fără, însă, a preciza perioada la care se referă.

Urmează ca aspectele de mai sus să

fie corect analizate de instanța de apel care poate dispune și efectuarea unei

expertize de specialitate, scop în care hotărârea recurată se va casa și se va

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel în baza prevederilor art.

313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta, Primăria municipiului Suceava, împotriva deciziei nr. 515 din 24

noiembrie 2000 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,

pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 11 aprilie 2003.