ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2239/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 5199/1999 al Tribunalului Suceava, reclamanta Primăria municipiului Suceava a chemat în judecată pe pârâta SC I.T.A. SRL Suceava, în contradictoriu cu care a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumelor de 35.934.163 lei, reprezentând daune din chirii neachitate la termen, 85.463.037 lei majorări de întârziere calculate până la data înregistrării acțiunii și, în continuare, până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuielile de judecată aferente. În motivarea pretențiilor sale, reclamanta a susținut că, deși a perfectat cu pârâta un contract de închiriere pentru spațiul situat în Suceava, în suprafață de 79,03 mp, pârâta nu a achitat chiria convenită.

Prin sentința nr. 441 din 18 mai 2000, Tribunalul Suceava a respins acțiunea, reținând că printr-o hotărâre anterioară, respectiv, sentința nr. 262 din 10 aprilie 1997 a aceluiași tribunal, pârâta a fost obligată la plata chiriei și a penalităților de întârziere. Apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins de Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2000, reținându-se că, până la data preluării spațiului de fostul R.A.U.C.L. Suceava, între această societate și pârâtă a existat un litigiu având ca obiect diferența de plată a chiriei, iar prin protocolul de predare-primire nu s-a stabilit că primitorul a preluat și debitele neachitate la acea dată.

Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri și a susținut că, în mod eronat, s-a respins apelul său, întrucât, contrar motivării deciziei recurate la preluarea spațiului de la R.A.U.C.L. Suceava, s-a încheiat un protocol de predare-primire cu menționarea concretă a datoriilor pârâtei, decurgând din chirie. Recursul reclamantei este întemeiat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, între părți, s-au statornicit relații de natură contractuală, prin semnarea contractului de închiriere nr. 265 din 15 noiembrie 1995. Respingerea acțiunii și apoi a apelului reclamantei nu este corectă, întrucât nu a fost analizată perioada menționată în petitul acțiunii. În mod greșit, instanța de apel a reținut că între părțile în proces a mai existat un litigiu, iar prin protocolul de predare-primire, încheiat între R.A.U.C.L.

Suceava și Autoritatea administrativă, nu s-a stabilit preluarea debitelor neachitate, în protocol făcându-se trimitere la un proces-verbal de predare-primire, care menționează debitul din acțiune, fără, însă, a preciza perioada la care se referă. Urmează ca aspectele de mai sus să fie corect analizate de instanța de apel care poate dispune și efectuarea unei expertize de specialitate, scop în care hotărârea recurată se va casa și se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel în baza prevederilor art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta, Primăria municipiului Suceava, împotriva deciziei nr. 515 din 24 noiembrie 2000 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 11 aprilie 2003.