ÎCCJ, decizie (scj.ro #83413)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83413) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de închiriere.
Spațiu comercial. Legitimarea calității procesuale a locatorului
Spațiul închiriat, aparținând fostei societăți comerciale, a
trecut în administrarea reclamantului, Municipiul
Suceava
,
prin primar, ca urmare a reorganizării regiilor autonome , prin hotărârea
Consiliului Local, conform
O.G
. nr.15/1993 privind
unele măsuri pentru restructurarea regiilor autonome. Legitimarea calității
procesuale active a reclamantului de a pretinde chiria de la societatea
locatară rezultă din preluarea spațiului, aceasta însemnând și preluarea
implicită a drepturilor și obligațiilor decurgând din folosința spațiului, în
conformitate cu dispozițiile art.1441
C.civ
.
(Secția comercială, decizia nr.154 din 18 ianuarie 2006)
Prin sentința nr.393 din 17 iunie 1999, Tribunalul
Suceava
, Secția comercială și de contencios administrativ,
a admis acțiunea, precizată de reclamantul MUNICIPIUL
SUCEAVA
,
prin primar, în contradictoriu cu pârâta SC P.
SRL
Suceava
, dispunând evacuarea acesteia din spațiul comercial
în suprafață de 115,40
m.p
. situat în municipiul
Suceava
,
str.C
. P. nr.1, județul
Suceava
.
Totodată, instanța de fond a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantului
chiria restantă și penalitățile de întârziere contractuale.
Tribunalul a reținut că pârâta a închiriat de la fosta
SC.R
.
Suceava
spațiul comercial în litigiu, pe o perioadă
de 5 ani; spațiul comercial a fost preluat în administrare de Consiliul local
și pârâta nu a mai achitat chiria, de la data de 30 iunie 1997, motiv pentru
care datorează și penalități de întârziere, conform clauzei penale inserate în
art.9 din contract.
Curtea de Apel
Suceava
, Secția comercială și de
contencios administrativ, prin decizia nr.7 din 5 iunie 2003 a admis apelul
declarat de pârâtă, împotriva sentinței tribunalului și, în
rejudecare
,
a respins acțiunea ca
nefondată
.
În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că prin art.6 din
contract, părțile au stipulat posibilitatea recalculării chiriei semestrial, în
funcție de rata inflației, iar potrivit art.3 din
H.C.L
.
nr.3 din 26 ianuarie 1998, clauzele contractuale trebuiau
renegociate
și reclamantul, prin primar, nu s-a conformat, în sensul că nu a anunțat pârâta
cu cel puțin 15 zile înainte despre modificarea chiriei.
Instanța de apel a reținut că acțiunea vizează perioada 15 decembrie 1995 – 31
mai 1998, însă reclamantul a preluat spațiul menționat la 26 ianuarie 1998,
până la această dată, calitatea de locator având-o fosta SC R, care era
îndreptățită să se îndrepte contra pârâtei iar din expertiza efectuată în cauză
rezulta că s-au făcut plăți și compensări, pretențiile din acțiune
nefiind
justificate.
Împotriva deciziei curții de apel, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe
dispozițiile art.304 pct.9 C.
proc
.
civ
. susținând că în mod greșit instanța de apel a reținut
că pentru perioada 1995 – 1998, Municipiul
Suceava
nu
avea calitatea de a cere chirie, locator fiind pe atunci fosta
SC.R
.
Suceava
, deoarece din acte
rezulta că preluarea spațiului s-a făcut prin preluarea implicită a drepturilor
și obligațiilor legate de folosirea acestuia; de asemenea, sumele pretinse au
fost calculate în mod corect, în conformitate cu prevederile art.5 și 6, precum
și art.9 din contractul nr.257/1995, preluat în mod valabil în temeiul
HCL
nr.86 din 9 iunie 1997 și semnat fără obiecțiuni și,
totodată, faptul că pârâta a plătit chiria la SC
C.B
.
2000
SRL
, fără a mai datora nimic reclamantului nu
este susținută de nici un act care să demonstreze că plata a fost valabilă.
Recursul a fost admis.
În baza contractului de închiriere nr.257 din 29 septembrie 1995, fosta SC R.
Suceava
a închiriat pârâtei, pe o perioadă de 5 ani,
spațiul comercial situat în municipiul
Suceava
str
.
C.P
. nr.1 parter, în
suprafață de 115,40
m.p
., iar ca urmare a
reorganizării regiilor autonome, conform
O.G
.
nr.15/1993, prin
H.C.L
al Municipiului
Suceava
, spațiul închiriat a trecut în administrarea
reclamantului, operând dispozițiile art.1441
C.civ
.
în ceea ce privește legitimarea calității procesuale a acestuia.
Drept urmare, în mod eronat curtea de apel a reținut că pentru perioada 1995 –
1998, reclamantul nu a avut calitatea de a pretinde chiria, calitatea de
locator aparținând fostei SC R. și numai aceasta era îndrituită să se îndrepte
contra pârâtei în formularea unor astfel de pretenții, întrucât din actele
dosarului, preluarea spațiului de către reclamant a însemnat și preluarea
implicită a drepturilor și obligațiilor decurgând din folosința spațiului.
S-a mai constatat că sumele pretinse au fost corect calculate, în conformitate
cu clauzele contractuale, din care rezultă că prețul chiriei, a cărei plată a
fost convenită lunar, nu s-a modificat prin indexarea acesteia cu indicele de
inflație.
Ca atare, curtea de apel a reținut, în mod eronat , că nu a avut loc o
renegociere
a clauzelor contractuale, contrar dispozițiilor
imperative ale art.6 alin.(3) din contract, în sensul că reclamantul nu a
anunțat-o pe pârâtă cu cel puțin 15 zile înainte de modificarea chiriei și în
speță nu a intervenit o modificare a prețului chiriei, ci numai indexarea
acesteia cu indicele de inflație, această corelare fiind convenită în contract.
În fine, curtea de apel a apreciat în mod greșit că, urmare a plăților
efectuate de pârâtă către SC
C.B
.
SRL
București și a compensărilor făcute, aceasta nu ar mai datora nici o sumă de
bani reclamantului, deoarece nu au fost demonstrate raporturile juridice dintre
societate și părțile din prezentul litigiu, iar dacă pârâta ar fi făcut astfel
de plăți puteau fi recuperate pe calea unei acțiuni separate.
De asemenea, nici susținerea pârâtei că ar fi operat compensări nu trebuia
luată în considerare având în vedere că nu s-a făcut dovada că reclamantul ar
fi acceptat această compensare.
În consecință, recursul declarat de reclamant a fost admis, a fost modificată
decizia curții de apel, apelul pârâtei a fost respins cu menținerea sentinței
tribunalului, ca fiind legală și temeinică.