ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea din 9 iulie 1998, reclamantul, municipiul
Suceava, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, SC P. SRL Suceava,
solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 16.199.949 lei taxe locale și
0,25% majorări de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 363 din 13 aprilie 2000, pronunțată
de Tribunalul Suceava, s-a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a
reținut că reclamantul, pentru aceeași perioadă de timp, a promovat două
acțiuni, ceea ce este inadmisibil.
Apelul declarat de municipiul Suceava, a fost respins,
ca nefondat, prin decizia civilă nr. 487 din 22 noiembrie 2000, pronunțată de
Curtea de Apel Suceava.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat
recurs reclamantul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocându-se
motivele prevăzute de art. 304, pct. 9 și 11 C. proc. civ., întrucât s-a făcut
o greșită aplicare a legii, respectiv, a dispozițiilor art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 27/1994.
Recursul este fondat pentru considerentele ce
urmează:
În perioada 1 iulie 1993 – 1 ianuarie 1994 a existat
contractul de închiriere pentru chioșcul folosit de pârâtă, care, ulterior, a
fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2634 din 29 iunie 1992.
Potrivit art. 30, alin. (1) din Legea nr. 27/1994,
text constatat ca fiind constituțional prin decizia Curții Constituționale,
pârâta datorează taxe locale pentru terenul ce-l ocupă, în suprafață de 35,30
mp, aparținând domeniului public.
Aceste taxe, care își au propriul temei legal, nu au
nimic de-a face cu chiria, ce a format obiectul altul dosar în pretenții al
reclamantului și care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 452 din 2
aprilie 1999.
Prin urmare, pârâta, în calitate de persoană juridică,
care ocupă temporar sau permanent locuri publice, datorează și majorări de
întârziere în cazul în care ele nu sunt achitate.
Urmează ca, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ.,
să se admită recursul, să se modifice decizia atacată și, admițându-se și
apelul, se va desființa sentința, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare
pentru calculul majorărilor de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul, municipiul Suceava,
prin primar.
Casează decizia nr. 487 din 22 noiembrie 2000 a
Curții de Apel Suceava.
Admite și apelul aceleiași părți, împotriva sentinței
nr. 363 din 13 aprilie 2000 a Tribunalului Suceava, pe care o desființează și
trimite cauza, spre soluționare, aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie
2003.