ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3073/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A. SA Fălticeni a chemat în judecată SC S.M.I. SRL pentru a se dispune evacuarea acesteia din spațiul comercial, proprietatea reclamantei, pentru neplata chiriei și obligarea la plata sumei de 43.127.900 lei cu titlu de chirie. Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 71.000.000 lei contravaloarea investițiilor făcute la spațiul primit în folosință și compensarea datoriilor. Tribunalul Suceava, prin sentința 263 din 16 martie 2000, a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, a dispus evacuarea pârâtei pe care a obligat-o la 13.127.000 lei chirie restantă pentru octombrie - decembrie 1998, iar în cererea reconvențională a fost obligată reclamanta la plata sumei de 51.448.638 lei, reprezentând contravaloarea investițiilor la spațiul, proprietatea reclamantei.

S-a reținut, potrivit acțiunii, că pârâta nu a plătit chiria timp de 3 luni și s-a dispus în consecință evacuarea, întrucât, pentru diferența de sumă pretinsă, nu s-a putut face dovada. Pentru cererea reconvențională s-a avut în vedere expertiza efectuată. Apelul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Suceava, care, prin decizia 383 din 20 septembrie 2001, a reținut că, în mod corect, s-a admis cererea reconvențională, avându-se în vedere expertiza de la fond, care a identificat lucrările, spre deosebire de expertiza efectuată în apel, care nu a mai găsit lucrările făcute de pârâtă, ele fiind desființate de noul deținător al spațiului și, deci, nu s-a schimbat cu nimic situația de fapt, reținută de prima instanță.

S-a respins apărarea reclamantei că n-a fost înștiințată de efectuarea lucrărilor, cu motivarea că părțile erau asociați, lucrările s-au desfășurat pe o perioadă mare, astfel că reclamanta neobiectând, și-a dat acordul tacit. În apel, s-a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, de către noul deținător al spațiului în litigiu, SC T.O. SA Suceava, care a susținut că, la data cumpărării spațiului, nu erau făcute lucrări de investiții de către pârâtă, singurele investiții fiind efectuate doar de intervenientă, cerere respinsă implicit, odată cu respingerea recursului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. SA Fălticeni, care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 și 10 C. proc.

civ., a susținut că nu a existat acord tacit la efectuarea lucrărilor de către pârâtă, și că, în mod greșit, s-a înlăturat expertiza din apel, care a constatat lucrări executate de pârâtă în valoare mult mai mică decât a pretins reprezentantul acesteia la efectuarea expertizei, neputând demonstra cu alte lucrări de valoare mai mare. Recurenta critică prima expertiză care s-a efectuat fără a fi convocată. Recursul este nefondat. Este adevărat că în contractul de asociere încheiat de părți la 16 iunie 1997 și în baza căruia reclamanta a predat cu chirie spațiul, proprietatea sa, pârâtei, la art. 4.3 se arată că pârâta va solicita reclamantei acordul scris pentru executarea lucrărilor de amenajare, investiții, reparații și că nu s-a făcut dovada scrisă în acest sens.

Tocmai în considerarea acestei clauze contractuale și pentru respectarea ei, pârâta a cerut acordul reclamantei și aceasta l-a dat prin adresa nr. 524 din 26 februarie 1998. Cu alte cuvinte, nu este vorba de un acord tacit, cum greșit a reținut instanța de apel și cum contestă recurenta, ci de un acord expres, care face inutile orice comentarii. În legătură cu expertizele efectuate, corect instanța de apel a înlăturat-o pe aceea din apel, care, la data când a fost făcută, nu a mai putut identifica decât parțial lucrările și la o valoare mult mai mică, întrucât spațiul a fost modificat de noul proprietar SC T.O. SA, care l-a dobândit, prin cumpărare, de la reclamantă.

Acesta este considerentul pentru care instanța de apel a avut în vedere exclusiv prima expertiză, la data efectuării căreia, lucrările făcute de pârâtă existau, ele fiind arătate în anexele raportului, iar constatările expertizei s-au făcut în prezența reclamantei, prin director B.D., și nu cum se pretinde în recurs, că nu ar fi fost convocată. De altfel recurenta, la instanța de fond, deși i s-a comunicat raportul de expertiză în vederea eventualelor obiecțiuni, nu l-a contestat și nu s-a prezentat la judecată. Susținerile recurentei privind neprezentarea actelor de către pârâtă pentru compararea lucrărilor făcute de aceasta cu cele făcute de intervenientă, sunt infirmate de încheierea din 13 septembrie 2001, în care se arată că intervenienta nu a depus actele în dovedirea lucrărilor făcute, ceea ce este logic, pentru că compararea se putea face doar în prezența actelor ambelor părți.

Afirmația că pârâta nu a dovedit efectuarea unor lucrări în valoare mai mare se înlătură cu motivarea arătată, dar și prin faptul că dovezile se găsesc la expertiza de la fond. În consecință, hotărârea instanței de apel este corectă, instanța s-a pronunțat pe toate mijloacele de apărare ale reclamantei și, de altfel, recurenta nu nominalizează vreunul din cele două motive invocate ca mijloace de apărare sau probe, instanța nu s-a pronunțat nici cu privire la care este actul juridic a cărei natură sau înțeles a fost schimbat, urmând a se respinge recursul. Potrivit art. 274 C. proc. civ., urmează ca recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 5.000.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Fălticeni, împotriva deciziei nr. 383 din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta la cheltuieli de judecată către intimata, SC S.M.I. SRL Suceava, de 5.000.000 lei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2003.