ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1803/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.4818 din 6 iunie 2000 a Judecătoriei Satu Mare, deciziei civile nr.1512 din 22 noiembrie 2000 a Tribunalului Satu Mare, precum și deciziei nr.881 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Oradea, Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat intimata-contestatoare S.C.”E. România” S.A., prin avocat S.P., intimata-chemată în garanție Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, prin consilier juridic P.D., lipsind intimații-pârâți Statul Român, prin Consiliul Local Satu Mare, Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 112/1995 Satu Mare, SIF Banat Crișana S.A., Ministerul Industriei și Comerțului și intimații-intervenienți K.I.A., M.Ș., M.V..

Procedura completă. Nefiind chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului în anulare. Reprezentantul Ministerului Public susține recursul în anulare și solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate, respectiv: deciziile 881 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Oradea, Secția civilă, 1512 din 22 noiembrie 2000 a Tribunalului Satu Mare, Secția civilă și sentința civilă nr.4818 din 6 iunie 2000 a Judecătoriei Satu Mare, și pe fond, admiterea în parte a acțiunii introductivă de instanță, în sensul constatării nulității hotărârii nr.198 din 15 octombrie 1997 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii 112/1995, numai cu privire la suprafața de teren de 335 mp, în temeiul art.314 din C.proc.civ..

Avocat S.P. solicită admiterea recursului în anulare, astfel cum a fost formulat și depune note scrise. Consilier juridic P.D. invederează că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr.198 din 15 octombrie 1997 Comisia Județeană Satu Mare pentru aplicarea Legii nr.112/1995 a admis cererea numiților M.Ș. și K.I.A. și a dispus restituirea în natură, prin redobândirea dreptului de proprietate, a imobilului situat în municipiul Satu-Mare, Str.Ialomiței nr.16, înscris în C.F. nr.2480 Satu Mare, sub nr.top 3331/11, compus din casă și teren aferent în suprafață de 852 mp. S-a dispus înscrierea dreptului în cartea funciară iar redobândirea dreptului de proprietate a fost condiționată de restituirea sumei de 8.204.332 lei primită cu titlu de despăgubire, actualizată.

La data de 8 decembrie 1997 Societatea Comercială „S.” S.A. Satu Mare (actualmente S.C.”E. România” S.A.) a chemat în judecată Comisia Județeană Satu Mare pentru aplicarea Legii nr.112/1995 și Consiliul Local Satu Mare pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr.198 din 15 octombrie 1997 deoarece în mod greșit s-a dispus restituirea în natură foștilor proprietari a imobilului situat în municipiul Satu-Mare, str.Ialomiței nr.16. Ulterior, reclamanta a chemat în judecată și Statul Român prin Fondul Proprietății de Stat și SIF Banat-Crișana pentru a fi obligat să o despăgubească cu suma de 8.204.332 lei, reactualizată, sumă ce trebuie restituită statului de către M.Ș.

și K.I.A. – moștenitorii fostului proprietar. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul în litigiu, compus din casă și teren în suprafață de 852 mp, a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr.303 din 13 mai 1973 de la K.I., M.G.și M.E., cu plata de despăgubiri, fiind dat ulterior în administrarea fostei Întreprinderi de Stat 23 August, care, în baza Legii nr.15/1990, s-a transformat în S.C.”S.” S.A., incluzând în patrimoniul său și acest bun. Totodată a arătat că soții M. au continuat să locuiască în imobil în calitate de chiriași și în baza Legii nr.112/1995 au cumpărat această locuință.

Pârâtul Consiliul Județean Satu Mare – Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii formulată de reclamantă cu motivarea că imobilul a trecut prin expropriere în proprietatea statului iar reclamanta a avut doar un drept de administrare asupra lui, moștenitorii foștilor proprietari fiind obligați la restituirea sumei de 8.204.332 lei reprezentând valoarea actualizată a despăgubirilor primite de autorii lor cu ocazia exproprierii imobilului. K.I.A. a formulat cerere de intervenție principală prin care a solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.2928/1994 emis în favoarea reclamantei pentru suprafețele de 485 mp și 54 mp teren și anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.5533 din 9 septembrie 1997, cu consecința rectificării corespunzătoare a cărții funciare.

Totodată, K.I.A. a cerut introducerea în cauză a numiților M.Ș. și M.V., precum și a Ministerului Industriilor și Comerțului. M.Ș. și M.V. au formulat cerere de intervenție principală și cerere reconvențională solicitând retrocedarea terenului expropriat precum și despăgubiri pentru suprafața de teren afectată de construcțiile edificate după expropriere și modificarea în acest sens a hotărârii atacate. Investită cu soluționarea cauzei Judecătoria Satu Mare, prin sentința civilă nr.4818 din 6 iunie 2000, a admis plângerea formulată de S.C. E România S.A. și a constatat nulitatea Hotărârii nr.198 din 15 octombrie 1997 emisă de pârâta Comisia Județeană Satu Mare pentru aplicarea Legii nr.112/1995.

A respins cererea reclamantei formulată împotriva Fondului Proprietății de Stat și Fondului Proprietății Private Banat Crișana pentru lipsa calității procesuale pasive. A fost respinsă, în fond, cererea de intervenție principală formulată de K.I.A. și cererea de chemare în judecată a pârâților M.Ș., M.V. și a Ministerului Industriilor și Comerțului. A fost respinsă cererea reconvențională introdusă de pârâții M.Ș. și M.V.. Pentru a hotărî astfel Judecătoria a reținut că în mod greșit prin Hotărârea nr.198 din 15 octombrie 1997 s-a restituit în natură petenților M.Ș. și K.I.A. imobilul în litigiu, compus din casă și teren în suprafață de 852 mp, întrucât bunul a fost trecut în proprietatea statului prin expropriere, iar în baza Legii nr.112/1995 și a contractului de închiriere s-a dispus vânzarea imobilului către pârâtul M.Ș.

prin contractul de vânzare-cumpărare nr.5533 din 9 septembrie 1977. Tribunalul Satu Mare, prin decizia civilă nr.1512/Ap din 22 noiembrie 2000, a admis apelurile declarate de pârâții M.Ș., M.V., K.I.A. și Comisia Județeană Satu Mare pentru aplicarea Legii nr.112/1995 împotriva sentinței Judecătoriei Satu Mare, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins plângerea formulată de reclamanta S.C.E. România S.A., fiind menținută Hotărârea nr.198 din 16 octombrie 1997. A fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție formulată de K.I.A. și ca inadmisibilă cererea reconvențională exercitată de M.Ș. și M.V.. S-a respins cererea reclamantei împotriva F.P.S.București și S.I.F.Banat-Crișana. Pentru a decide astfel tribunalul a motivat că întrucât pârâții ocupau la data de 22 decembrie 1989 imobilul în litigiu în calitate de chiriași, ei beneficiau de prevederile art.2 alin.2 din Legea nr.112/1995, iar asupra terenului reclamanta S.C.E.

România S.A. avea doar un drept de administrare operativă și nu un drept de proprietate care să justifice reparcelarea acestui teren. Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Oradea, care, prin decizia civilă nr.881/R din 23 mai 2001 a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C.E. S.A.Satu Mare. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, la data de 23 mai 2002, în temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.138/2000 și nr.59/2001, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, care a susținut că hotărârile recurate au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond și că, totodată, aceste hotărâri sunt și vădit netemeinice.

În motivarea recursului în anulare s-a susținut că instanțele au încălcat prevederile art.21 din Legea nr.112/1995 deoarece suprafața de 335 mp teren pe care reclamanta a edificat, după expropriere, o hală și o platformă, nu putea fi restituită moștenitorilor foștilor proprietari, astfel că numai diferența de teren aferentă construcției putea fi retrocedată. Recursul în anulare este fondat, în sensul considerentelor care succed. Potrivit art.21 din Legea nr.112/1995, odată cu restituirea în natură și dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost determinate la data trecerii în proprietatea statului, cu excepția suprafețelor ocupate și aferente altor construcții și dotări edilitare realizate, cu aprobări legale, după această dată.

În raport de aceste dispoziții legale se constată că hotărârea prin care s-a restituit întreaga suprafață de teren aferentă construcției este greșită. Astfel, prin raportul de expertiză, astfel cum a fost completat (filele 337-340 și 348-349 dosar de fond nr.2762/1998) s-a reținut că din suprafața de teren aferentă construcției retrocedate, respectiv 852 mp, o suprafață de 335 mp este afectată de construcții edificate de reclamantă, după expropriere, respectiv o hală și o platformă, expertul constatând că această suprafață de teren nu poate fi restituită în natură. De asemenea, prin precizarea de acțiune din 18 aprilie 2000 (fila 343 dosar nr.2762/1998) pârâții M.Ș. și M.V. au solicitat modificarea parțială a Hotărârii nr.198 din 15 octombrie 1997 a Comisiei Județene Satu Mare pentru aplicarea Legii nr.112/1995 în sensul de a li se restitui în natură pe lângă casa de locuit, numai suprafața de teren neocupată de construcțiile ridicate de reclamanta S.C.E.

S.A.Satu Mare, iar pentru diferența de teren au cerut echivalent bănesc. Ca atare, restituirea în natură și a suprafeței de 335 mp s-a dispus cu încălcarea prevederilor art.21 din Legea nr.112/1995, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Față de cele ce preced, se va admite recursul în anulare, vor fi casate hotărârile pronunțate și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași judecătorie, instanța de trimitere urmând a da rezolvare cererilor formulate de părți cu respectarea constatărilor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei 881 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Oradea, Secția civilă. Casează decizia recurată, decizia civilă nr.1512 din 22 noiembrie 2000 a Tribunalului Satu Mare, Secția civilă, precum și sentința civilă nr.4818 din 6 iunie 2000 a Judecătoriei Satu Mare și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași judecătorie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.