ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1803/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței civile nr.4818 din 6 iunie 2000 a Judecătoriei Satu Mare,

deciziei civile nr.1512 din 22 noiembrie 2000 a Tribunalului Satu Mare, precum

și deciziei nr.881 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Oradea, Secția civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat intimata-contestatoare S.C.”E.  România” S.A., prin avocat S.P.,

intimata-chemată în garanție Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului, prin consilier juridic P.D., lipsind intimații-pârâți

Statul Român, prin Consiliul Local Satu Mare, Comisia Județeană pentru

aplicarea Legii 112/1995 Satu Mare, SIF Banat Crișana S.A., Ministerul

Industriei și Comerțului și intimații-intervenienți K.I.A., M.Ș., M.V..

Procedura completă.

Nefiind chestiuni

prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului în anulare.

Reprezentantul Ministerului

Public susține recursul în anulare și solicită admiterea acestuia, casarea

hotărârilor pronunțate, respectiv: deciziile 881 din 23 mai 2001 a Curții de

Apel Oradea, Secția civilă, 1512 din 22 noiembrie 2000 a Tribunalului Satu

Mare, Secția civilă și sentința civilă nr.4818 din 6 iunie 2000 a Judecătoriei

Satu Mare, și pe fond, admiterea în parte a acțiunii introductivă de instanță,

în sensul constatării nulității hotărârii nr.198 din 15 octombrie 1997 emisă de

Comisia Județeană de aplicare a Legii 112/1995, numai cu privire la suprafața

de teren de 335 mp, în temeiul art.314 din C.proc.civ..

Avocat S.P. solicită

admiterea recursului în anulare, astfel cum a fost formulat și depune note

scrise.

Consilier juridic P.D.

invederează că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

C U R T E A

Asupra recursului în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr.198 din

15 octombrie 1997 Comisia Județeană Satu Mare pentru aplicarea Legii

nr.112/1995 a admis cererea numiților M.Ș. și K.I.A. și a dispus restituirea în

natură, prin redobândirea dreptului de proprietate, a imobilului situat în

municipiul Satu-Mare, Str.Ialomiței nr.16, înscris în C.F. nr.2480 Satu Mare,

sub nr.top 3331/11, compus din casă și teren aferent în suprafață de 852 mp.

S-a dispus înscrierea

dreptului în cartea funciară iar redobândirea dreptului de proprietate a fost

condiționată de restituirea sumei de 8.204.332 lei primită cu titlu de

despăgubire, actualizată.

La data de 8 decembrie 1997

Societatea Comercială „S.” S.A. Satu Mare (actualmente S.C.”E. România” S.A.) a

chemat în judecată Comisia Județeană Satu Mare pentru aplicarea Legii

nr.112/1995 și Consiliul Local Satu Mare pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr.198 din 15 octombrie 1997 deoarece

în mod greșit s-a dispus restituirea în natură foștilor proprietari a

imobilului situat în municipiul Satu-Mare, str.Ialomiței nr.16.

Ulterior, reclamanta a

chemat în judecată și Statul Român prin Fondul Proprietății de Stat și SIF

Banat-Crișana pentru a fi obligat să o despăgubească cu suma de 8.204.332 lei,

reactualizată, sumă ce trebuie restituită statului de către M.Ș. și K.I.A. –

moștenitorii fostului proprietar.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că imobilul în litigiu, compus din casă și teren în

suprafață de 852 mp, a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr.303

din 13 mai 1973 de la K.I., M.G.și M.E., cu plata de despăgubiri, fiind dat

ulterior în administrarea fostei Întreprinderi de Stat 23 August, care, în baza

Legii nr.15/1990, s-a transformat în S.C.”S.” S.A., incluzând în patrimoniul

său și acest bun. Totodată a arătat că soții M. au continuat să locuiască în

imobil în calitate de chiriași și în baza Legii nr.112/1995 au cumpărat această

locuință.

Pârâtul Consiliul Județean

Satu Mare – Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 a solicitat, prin

întâmpinare, respingerea acțiunii formulată de reclamantă cu motivarea că

imobilul a trecut prin expropriere în proprietatea statului iar reclamanta a

avut doar un drept de administrare asupra lui, moștenitorii foștilor

proprietari fiind obligați la restituirea sumei de 8.204.332 lei reprezentând

valoarea actualizată a despăgubirilor primite de autorii lor cu ocazia

exproprierii imobilului.

K.I.A. a formulat cerere de

intervenție principală prin care a solicitat anularea parțială a certificatului

de atestare a dreptului de proprietate nr.2928/1994 emis în favoarea

reclamantei pentru suprafețele de 485 mp și 54 mp teren și anularea

contractului de vânzare-cumpărare nr.5533 din 9 septembrie 1997, cu consecința

rectificării corespunzătoare a cărții funciare.

Totodată, K.I.A. a cerut

introducerea în cauză a numiților M.Ș. și M.V., precum și a Ministerului

Industriilor și Comerțului.

M.Ș. și M.V. au formulat

cerere de intervenție principală și cerere reconvențională solicitând

retrocedarea terenului expropriat precum și despăgubiri pentru suprafața de

teren afectată de construcțiile edificate după expropriere și modificarea în

acest sens a hotărârii atacate.

Investită cu soluționarea

cauzei Judecătoria Satu Mare, prin sentința civilă nr.4818 din 6 iunie 2000, a

admis plângerea formulată de S.C. E  România S.A. și a constatat nulitatea

Hotărârii nr.198 din 15 octombrie 1997 emisă de pârâta Comisia Județeană Satu

Mare pentru aplicarea Legii nr.112/1995. A respins cererea reclamantei

formulată împotriva Fondului Proprietății de Stat și Fondului Proprietății Private

Banat Crișana pentru lipsa calității procesuale pasive.

A fost respinsă, în fond,

cererea de intervenție principală formulată de K.I.A. și cererea de chemare în

judecată a pârâților M.Ș., M.V. și a Ministerului Industriilor și Comerțului. A

fost respinsă cererea reconvențională introdusă de pârâții M.Ș. și M.V..

Pentru a hotărî astfel

Judecătoria a reținut că în mod greșit prin Hotărârea nr.198 din 15 octombrie

1997 s-a restituit în natură petenților M.Ș. și K.I.A. imobilul în litigiu,

compus din casă și teren în suprafață de 852 mp, întrucât bunul a fost trecut

în proprietatea statului prin expropriere, iar în baza Legii nr.112/1995 și a

contractului de închiriere s-a dispus vânzarea imobilului către pârâtul M.Ș.

prin    contractul de   vânzare-cumpărare    nr.5533       din   9 septembrie

1977.

Tribunalul Satu Mare,

prin decizia     civilă      nr.1512/Ap             din 22 noiembrie 2000, a

admis apelurile declarate de pârâții M.Ș., M.V., K.I.A. și Comisia Județeană

Satu Mare pentru aplicarea Legii nr.112/1995 împotriva sentinței Judecătoriei

Satu Mare, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins plângerea

formulată de reclamanta S.C.E.  România S.A., fiind menținută Hotărârea nr.198

din 16 octombrie 1997. A fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție

formulată de K.I.A. și ca inadmisibilă cererea reconvențională exercitată de

M.Ș. și M.V.. S-a respins cererea reclamantei împotriva F.P.S.București și

S.I.F.Banat-Crișana.

Pentru a decide astfel

tribunalul a motivat că întrucât pârâții ocupau la data de 22 decembrie 1989

imobilul în litigiu în calitate de chiriași, ei beneficiau de prevederile art.2

alin.2 din Legea nr.112/1995, iar asupra terenului reclamanta S.C.E.  România

S.A. avea doar un drept de administrare operativă și nu un drept de proprietate

care să justifice reparcelarea acestui teren.

Soluția tribunalului a fost

confirmată de Curtea de Apel Oradea, care, prin decizia civilă nr.881/R din 23

mai 2001 a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C.E.  S.A.Satu

Mare.

Împotriva hotărârilor

pronunțate în cauză, la data de 23 mai 2002, în temeiul art.330 pct.2

C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.138/2000 și nr.59/2001,

a declarat  recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, care a susținut că hotărârile recurate au fost date cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a

cauzei pe fond și că, totodată, aceste hotărâri sunt și vădit netemeinice.

În motivarea recursului în

anulare s-a susținut că instanțele au încălcat prevederile art.21 din Legea

nr.112/1995 deoarece suprafața de 335 mp teren pe care reclamanta a edificat,

după expropriere, o hală și o platformă, nu putea fi restituită moștenitorilor

foștilor proprietari, astfel că numai diferența de teren aferentă construcției

putea fi retrocedată.

Recursul în anulare este

fondat, în sensul considerentelor care succed.

Potrivit art.21 din Legea

nr.112/1995, odată cu restituirea în natură și dobândirea dreptului de proprietate

asupra apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra

terenurilor aferente, așa cum au fost determinate la data trecerii în

proprietatea statului, cu excepția suprafețelor ocupate și aferente altor

construcții și dotări edilitare realizate, cu aprobări legale, după această

dată.

În raport de aceste

dispoziții legale se constată că hotărârea prin care s-a restituit întreaga

suprafață de teren aferentă construcției este greșită. Astfel, prin raportul de

expertiză, astfel cum a fost completat (filele 337-340 și 348-349 dosar de fond

nr.2762/1998) s-a reținut că din suprafața de teren aferentă construcției

retrocedate, respectiv 852 mp, o suprafață de 335 mp este afectată de

construcții edificate de reclamantă, după expropriere, respectiv o hală și o

platformă, expertul constatând că această suprafață de teren nu poate fi

restituită în natură.

De asemenea, prin

precizarea de acțiune din 18 aprilie 2000 (fila 343 dosar nr.2762/1998) pârâții

M.Ș. și M.V. au solicitat modificarea parțială a Hotărârii nr.198 din 15

octombrie 1997 a Comisiei Județene Satu Mare pentru aplicarea Legii nr.112/1995

în sensul de a li se restitui în natură pe lângă casa de locuit, numai

suprafața de teren neocupată de construcțiile ridicate de reclamanta S.C.E.

S.A.Satu Mare, iar pentru diferența de teren au cerut echivalent bănesc.

Ca atare, restituirea în

natură și a suprafeței de 335 mp s-a dispus cu încălcarea prevederilor art.21

din Legea nr.112/1995, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe

fond.

Față de cele ce preced, se

va admite recursul în anulare, vor fi casate hotărârile pronunțate și se va

trimite cauza spre rejudecare la aceeași judecătorie, instanța de trimitere

urmând  a da rezolvare cererilor formulate de părți cu respectarea constatărilor

de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

deciziei 881 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Oradea, Secția civilă.

Casează decizia recurată,

decizia civilă nr.1512 din 22 noiembrie 2000 a Tribunalului Satu Mare, Secția

civilă, precum și sentința civilă nr.4818 din 6 iunie 2000 a Judecătoriei Satu

Mare și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași judecătorie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 mai 2003.