ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 326/2003

La

data de 17 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâții

B.S.și B.Z.împotriva deciziei civile nr.571 din 26 noiembrie 2001 a Curții de

Apel București – secția a IV-a civilă.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 17 ianuarie 2003 iar pronunțarea

s-a amânat la 30 ianuarie 2003.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 9 octombrie 2000, reclamanții  B.S.și B.J.a chemat în

judecată Primăria Municipiului București solicitând lăsarea în deplină

proprietate și posesie a imobilului din București str.Smârdan nr.3, colț cu

str.Lipscani nr.27, respectiv camera – mezanin (ap.2) 2 camere (ap.3) WC. la

mezanin, pivniță, cota aferentă din teren și folosința părților comune din

imobil, imobil expropriat prin Decretul nr.494/1971 pentru modernizarea „Curții

Vechi”, până în prezent scopul exproprierii nefiind realizat.

Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr.286 din 22.03.2001, a

admis acțiunea, în contradictoriu cu Primăria Municipiului București și a

obligat pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie

reclamanților suprafața construită  de 105.55 mp. care reprezintă partea din

imobilul situat în str.Smârdan nr.13, sector 3, București, formată din cameră

la parter (fost ap.2), 2 camere (fost ap.2) și WC la mezanin (etaj)  și boxă la

subsol, cota indiviză de teren de 15 mp. aferentă imobilului și folosința

părților comune ale imobilului.

Pentru

aceasta s-a reținut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului,

prin decretul de expropriere nr.494/1971 în scopul restaurării, modernizării și

amenajării unor clădiri  în zona Curtea Veche; – spațiul expropriat nu a fost

demolat sau modificat, fiind folosit ca spațiu cu altă destinație, închiriat

către Fundația Ecologistă „Dreptul la Natură” – contract nr.55/1999, în prezent

neexistînd planuri de sistematizare pentru acest imobil, asfel  încât decretul

de expropriere nu și-a atins scopul.

Prin

decizia civilă nr.571 din 26 noiembrie 2001, Curtea de Apel București – secția

a IV-a civilă a admis apelul formulat de pârâta Primăria Municipiului București

împotriva sentinței civile nr.286/22.03.2001 pronunțată de Tribunalul

București, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea ca

nefondată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că imobilul proprietatea

reclamanților a fost expropriat conform Decretului nr.494/1971 în baza căruia

s-a emis decizie nr.96/31.01.1972 a Consiliului General al Municipiului

București, exproprierea a fost făcută pentru cauză de utilitate publică, nu rezultă

cu certitudine dacă scopul exproprierii a fost realizat și dacă părțile au

primit o justă despăgubire.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanții întemeindu-l pe motivele de

casare prevăzute de art.304 pct.7,9 și 10 C.proc.civ., apreciind că motivarea

hotărârii atacate este insuficientă, superficială, nu se referă la  probele

administrate și a reținut eronat că au fost îndeplinite condițiile

exproprierii.

Recursul

este întemeiat.

Într-adevăr

instanța de apel a schimbat în tot hotărârea primei instanțe – prin care a fost

admisă acțiunea -, în sensul respingerii cererii  în retrocedarea imobilului în

litigiu, numai în considerarea faptului că, din adresele D.P.I. – D.G.A.F.I.

nr.21531/2000 și nr.27509/2000 rezultă că imobilul a trecut cu titlu în

proprietatea statului, prin expropriere, pentru cauză de utilitate publică,

nerezultînd cu certitudine, din relațiile menționate dacă scopul exproprierii a

fost realizat.

Or,

dimpotrivă, din actele și lucrările dosarului, inclusiv expertiza tehnică

efectuată  în cauză – f.10,31,32,39 – dosar fond așa cum temeinic  și legal a

reținut prima instanță, în raport de elementele de fapt și de drept invocate

prin acțiune, se desprinde în mod cert concluzia, că dacă exproprierea s-a

dispus în scop de utilitate publică „extindere și modernizare Curtea Veche” –

acest scop nu s-a realizat, în prezent spațiile fiind închiriate la alte

persoane fizice sau juridice.

Așadar,

cum scopul și cerințele exproprierii dispuse prin Decretul nr.494/1971 nu au

fost îndeplinite, în speță - devin incidente prevederile art.35 din Legea

nr.33/1994 – acțiunea fiind promovată pe calea dreptului comun -, menționate,

de altfel, în motivarea cererii introductive de instanță și invocate expres ca

temei juridic,(f.48 fond) în baza cărora imobilul este supus retrocedării  în

proprietate.

Față

de cele arătate, în temeiul art.312 C.proc.civ., urmează a se admite recursul,

a se modifica hotărârea atacată în sensul respingerii apelului, cu menținerea

sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de

reclamanții B.S.și B.Z.împotriva deciziei civile nr.571 din 26 noiembrie 2001 a

Curții de Apel București – secția a IV-a civilă,  pe care o modifică în sensul

că respinge apelul declarat de Primăria Municipiului București prin Primar

General împotriva sentinței civile nr.286 din 22 martie 2001 a Tribunalului

București – secția a IV-a civilă pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2003.