ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 916/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC R.C. SRL Timișoara, în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice

și Controlului Financiar de Stat Timiș și Administrația Financiară Timișoara, a

solicitat anularea deciziei nr. 1223 din 29 octombrie 1998, emisă de primul pârât,

a dispoziției nr. 54/1998, emisă de cea de a doua pârâtă și a procesului-verbal

nr. 2796 din 1 aprilie 1998, încheiat cu ultima pârâtă și obligarea pârâților

la restituirea sumelor de 268.690.644 lei, impozit pe profit și 206.005.355

lei, majorări de întârziere, plătite nejustificat și restituirea taxelor de

timbru, în sumă de 14.286.211 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta

susține că activitatea pe care o desfășoară, obținerea uleiului comestibil,

dublu rafinat de floarea soarelui este o activitate de producție, în sensul

art. 5 lit. a) din Legea nr. 12/1991 și prin urmare, beneficiază de scutire de

impozit pe profit, pe o perioadă de 5 ani. Susținerea organului de control, că

ar desfășura prestări de servicii în domeniul produselor alimentare, respectiv

îmbutelierea uleiului comestibil, dublu rafinat, de floarea soarelui,

beneficiind de o scutire de impozit un an, conform art. 5 lit. c) din Legea nr.

12/1991, nu are temei legal.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 238 din 5

octombrie 1999, a admis acțiunea și a anulat actele contestate, obligând

pârâtele la restituirea sumelor încasate și taxelor de timbru din procedura

prealabilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanta desfășoară o activitate industrială.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în nume propriu și în

numele Ministerului Finanțelor, a declarat recurs și a solicitat admiterea lui,

casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, actele contestate fiind

temeinice și legale.

Se arată că reclamanta a

achiziționat sămânță de floarea soarelui, care apoi a fost prelucrată de SC

O.U. Podari. pe bază de contract de prestări servicii, obținându-se ulei dublu

rafinat. De asemeni, reclamanta a mai achiziționat și ulei vrac, pe care apoi

l-a supus prelucării la societatea arătată, ea beneficiind de flacoane din

material plastic. Nu există flux tehnologic care să influențeze activitatea. Se

arată că trebuie înlăturată expertiza, ca neconcludentă, la această lucrare

făcând obiecțiuni, întrucât reclamanta, în realitate, nu obține produsul, ci

numai îl îmbuteliază, ca având mașini pentru fabricarea sticlelor de plastic și

curățarea lor și pentru îmbuteliere, deci desfășoară o activitate de prestare

servicii în domeniul produselor alimentare.

Nejustificat au fost obligate

pârâtele, la restituirea taxelor de timbru achitate în procedura prealabilă,

întrucât analizarea cererii reprezintă o prestație efectuată, ce justifică

reținerea taxei.

Recursul este fondat.

Conform actelor din nota de

constatare și relatările expertizei, reclamanta societate comercială deține

mașini pentru fabricarea sticlelor de plastic și curățirea lor și pentru

îmbutelierea uleiului în sticlă, deținând autorizații în acest sens.

În urma controlului efectuat la

aceasta, de organul de control al Administrației Financiare Timișoara, s-a

încheiat procesul verbal nr. 52 din 30 martie 1998, prin care s-a stabilit în

sarcina sa, obligația plății către bugetul de stat, a 268.690.644 lei, impozit

pe profit și 206.005.355 lei, majorări de întârziere aferente.

Reclamanta a contestat suma

reținută, ca datorată, susținând că în calitate de agent economic care

desfășoară activitatea în domeniul industriei alimentare, a obținut licența de

fabricație care atestă că are capacitate tehnică și profesională de a realiza

activități de producție, și nu prestări de servicii sau alte activități

definite ca atare, în domeniul industriei alimentare.

Ea achiziționează materii prime,

respectiv ulei vrac realizat de producătorii interni sau externi, realizând

fabricarea uleiului rafinat în urma unei tehnologii proprii. Uleiul este

îmbuteliat în flacoane din plastic și comercializat.

În căile administrative de atac,

soluția dată a fost de respingere a obiecțiunilor, prin hotărârea nr. 40 din 17

aprilie 1998, a contestației, prin dispoziția nr. 54 din 3 iunie 1998, a

Direcției Finanțelor Publice Timiș și a plângerii, prin decizia nr. 1223 din 29

octombrie 1998, a Ministerului Finanțelor.

Instanța reținând concluziile

expertizei, a admis acțiunea și a anulat actele contestate, reținând că

activitatea desfășurată de reclamantă este o activitate de producție.

Așa cum s-a arătat la începutul

analizei recursului declarat, reclamanta nu beneficiază decât de o autorizație

de îmbuteliere, având mașini pentru fabricarea sticlelor de plastic și

curățirea lor și pentru îmbutelierea uleiului în sticlă.

Aceasta achiziționează sămânță de

floarea soarelui sau ulei vrac, pe care-l prelucrează o altă societate, O.U.

Podari, pe bază de contract de prestări servicii. obținându-se ulei dublu

rafinat. O dată obținut, ea îl îmbuteliază.

Or, în aceste condiții, cum

reclamanta nu realizează produsul, nu se poate reține că ar desfășura o

activitate de producție, pentru a beneficia de scutirea de impozit pe o

perioadă de 5 ani.

În consecință, actele contestate

sunt legale, astfel că recursul se privește fondat, urmează a fi admis și în

baza art. 312 pct. 2 C. proc. civ., a se casa hotărârea și în fond, a se

respinge acțiunea.

Față de soluția pronunțată prin

prezenta, critica din recurs privind obligarea pârâtelor la plata taxelor de

timbru din procedura prealabilă, rămâne fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Timiș, în nume propriu și în numele Ministerului

Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 238 din 5 octombrie 1999, a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 martie 2003.