ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 31/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 83 din 29

noiembrie 2000, Colegiul jurisdicțional al municipiului București a admis

sesizarea Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi a municipiului

București și a obligat S.N. N. SA București, la plata a 13.594.076.506 lei la

bugetul de stat, cu titlu de majorări de întârziere, pentru neplata în termen a

impozitului pe profit aferent anului 1998, care era de 9.673.293.509 lei și a

sumei de 40.001.101.968 lei, cu titlu de majorări, pentru neplata impozitului

aferent anului 1999. A mai fost obligată pârâta la 277.513.236.785 lei,

reprezentând T.V.A. aferentă perioadei octombrie 1998 – 30 iunie 1999 și la

203.089.543.301 lei, majorări întârziere aferente, calculate până la 30

noiembrie 1999 și în continuare, până la achitarea integrală a debitului, cu

majorare de 0,30% pe zi.

Pârâta a formulat recurs împotriva

sentinței nr. 83/2000, criticând-o asupra modului în care a fost soluționată

sesizarea procurorului financiar și obligată la sumele menționate mai sus,

întrucât impozitul pe profit aferent anului 1998 era achitat la data

pronunțării și deci, nu se impunea obligarea la majorări de întârziere, că a

fost în imposibilitate de a plăti restul obligațiilor, datorită existenței

blocajului financiar, după cum nici obligarea la majorările de 0,30 % pe zi nu

se justifică, față de unele plăți deja efectuate, fiind aduse critici, și

asupra instituirii măsurilor asiguratorii.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi a admis recursul jurisdicțional, modificând sentința atacată, în sensul

că plățile se vor face în limitele, condițiile și ținând seama de eșalonările

și scutirile prevăzute în Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1551 din

23 august 2001 și al Ministerului Industriei și Resurselor cu nr. 192.277 din 3

august 2001.

Împotriva deciziei nr. 369 din 13

septembrie 2001, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin

care a fost admis recursul pârâtei, a declarat recurs Procurorul general

financiar, considerând că sentința este vădit netemeinică și esențial nelegală.

Criticile se referă la faptul că apariția H.G. nr. 398/2001 pe parcursul

judecării recursului jurisdicțional, nu putea conduce la modificarea obiectului

sesizării, care era acela al stabilirii unor obligații fiscale datorate și

neachitate, că nu se pot eșalona obligațiile fiscale, dacă nu se precizează

valoarea acestora, că instanța de recurs nu a avut nici un motiv legal să

modifice sentința nr. 83/2000.

Recursul este nefondat, pentru

motivele ce se expun în continuare.

Verificând Anexa 2 la Ordinul comun

nr. 1551/2001 și nr. 192.227/2001, care face parte integrată din ordin, se

regăsesc sumele stabilite în dispozitivul sentinței nr. 83/2001, ele fiind,

deci, preluate și în recurs nu au fost modificare prin decizia nr. 369/2001.

Nu se poate reține că prin decizia nr. 369/2001, nu

sunt stabilite cuantumurile sumelor datorate de S.N. N. SA, către bugetul de

stat, fiind stabilite de instanță sumele de plată, iar plata urmând a se face

la termenele și conform eșalonărilor stabilite prin Ordinele nr. 1551/2001 și respectiv,

nr. 192.277/2001.

Motivele recursului declarat de

Procurorul general financiar se găsesc, deci, a fi nefondate, urmând ca pe cale

de consecință, Curtea să îl respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi

a României, împotriva deciziei nr. 369 din 13 septembrie 2001 a Curții de

Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2003.