ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 233/2003

Decizia nr. 233 Dosar nr. 2560 / 2002 S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) împotriva deciziei civile nr.543 din 10 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția Conflicte de Muncă și Litigii de Muncă. La apelul nominal au lipsit părțile. Procedura completă. Recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 al. 2 C.proc.civ. Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public în concluziile asupra recursului. Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată: Prin sentința civilă nr.8094/2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M.F.A.în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a produs dovezile necesare prevăzute de art. 136 C.M. pentru a avea dreptul la despăgubiri, în sensul că ordinul în baza căruia i-a fost suspendat contractul de muncă a fost anulat, iar unitatea a fost obligată să-l integreze. Prin decizia civilă nr. 1691/2001 a Tribunalului București ,s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București și,pe cale de consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Curtea de Apel București – secția a III – a civilă, prin încheierea din 6 februarie 2002, a trimis cauza recurată de reclamant spre competentă soluționare secției pentru conflicte de muncă și litigii de muncă din cadrul Curții de Apel București, pe considerentul că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999.

Curtea de Apel București – Secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, prin decizia nr. 543/10 aprilie 2002, a admis recursul declarat de reclamantul Macovei Florin împotriva deciziei civile nr.1691/19 octombrie 2001, în sensul că s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, și, pe cale de consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a trimis cauza la Curtea Supremă de Justiție pentru soluționarea conflictului. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 72 din Legea nr.168/1999 sunt imperative și precizează că astfel de litigii ce vizează conflictele de drepturi se soluționează de către instanțele judecătorești, în fond – tribunalele, iar în recurs – curțile de apel.

Conform art. 79 din actul normativ enunțat competent să soluționeze pricina este tribunalul. Împotriva deciziei civile nr. 543/10 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția conflicte de muncă și litigii de muncă, a declarat recurs pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece: - la termenul din 13 martie 2002 a învederat instanței că obiectul dosarului nu este recursul împotriva declinării de competență, așa cum eronat s-a menționat în încheierea de ședință, ci recursul declarat împotriva sentinței civile nr.8049/14 august 2001 pronunțată în dosarul nr.3976/2000. - în fapt ne aflăm în situația în care nimeni nu a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 543/10 aprilie 2002 a Curții de Apel București, fiind vorba doar de tergiversarea soluționării cauzei.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Anterior rezolvării conflictului negativ de competență, urmează a se stabili dacă competența soluționării lui revine Curții Supreme de Justiție, având în vedere lipsa menționării ipotezei cazului în speță, în dispozițiile art. 22 C. proc.civ. Conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București și Tribunalul București din raza sa teritorială, este de competența Curții Supreme de Justiție ,deoarece aceasta este instanța în grad superior ambelor instanțe.

Curtea constată că Tribunalul este instanța competentă să soluționeze cauza pentru următoarele considerente: Între dispozițiile art. 2 pct. 3, art. 3 pct. 3 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 23 alin.ultim și art. 25 alin.ultim din Legea nr.92/1992 și dispozițiile art. IV alin. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.179/1999 există neconcordanțe, care au dus la apariția acestui conflict de competență, datorat diferenței de interpretare a acestor prevederi legale. Analizând dispozițiile mai sus enunțate, se constată că art. IV din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.179/1999 cuprinde prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun care au în vedere o situație tranzitorie în legătură cu soluționarea conflictelor de muncă, reglementată de Legea nr.168/1999.

Art. IV alin.3 precizează că “recursurile declarate sau aflate în curs de judecată – cazul în speță – vor fi trecute la secțiile care judecă conflictele de muncă și litigii de muncă din cadrul tribunalelor”. Această dispoziție este imperativă, deci nu este lăsată la aprecierea instanțelor. În atare situație, Curtea de Apel București nu are altă posibilitate decât aceea de a se conforma dispozițiilor enunțate, în sensul de a trece recursul la Tribunalul București spre competentă soluționare. Pentru aceste considerente, Curtea, în conformitate cu art. 312 alin.2 C.proc.civ., va admite recursul declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, împotriva deciziei nr. 543/10 aprilie 2001 a Curții de Apel București – secția conflicte de muncă - pe care o va casa, și ,pe cale de consecință, se va stabili în favoarea Tribunalului București – secția de conflicte de muncă și litigii de muncă competența soluționării recursului declarat de reclamantul M.F.

împotriva sentinței civile nr. 8049 din 14 august 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva deciziei nr. 543 din 10 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția Conflicte de Muncă și Litigii de Muncă, pe care o casează. Stabilește în favoarea Tribunalului București – Secția pentru Conflicte de Muncă și Litigii de Muncă competența soluționării recursului declarat de reclamantul M.F. A. împotriva sentinței civile nr. 8049 din 14 august 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.