ÎCCJ, Decizia nr. 299/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 289/C din 10 mai 1999, Tribunalul Argeș, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. P. S.A. Câmpulung și a obligat pârâta Banca Agricolă, filiala Câmpulung, să plătească acesteia 225.512.186 lei reprezentând rest credit. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 484/A/C din 15 noiembrie 1999, a respins apelurile declarate de către reclamanta S.C. P. S.A. Câmpulung și pârâta Banca Agricolă, filiala Câmpulung, împotriva hotărârii primei instanțe, ca nefondate. Prin decizia nr. 705 din 7 februarie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de pârâta S.C.

Banca Agricolă S.A., sucursala coordonatoare Pitești, împotriva acestei din urmă hotărâri, a casat decizia atacată, a admis apelul declarat de către aceeași parte împotriva hotărârii primei instanțe pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea. Contestația în anulare formulată de către reclamantă împotriva deciziei pronunțate în recurs a fost respinsă, ca inadmisibilă, de către Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2345 din 29 martie 2002. Prin decizia nr. 66 din 5 mai 2003, Completul de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de către reclamantă împotriva acestei din urmă decizii. Împotriva deciziei Completului de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție, reclamanta S.C.

P. S.A. Câmpulung a declarat un nou recurs. Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Completul de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție a fost sesizat cu un recurs formulat împotriva unei decizii prin care, același complet, a respins, ca inadmisibil, un recurs formulat de aceeași parte împotriva deciziei prin care secția comercială a Curții Supreme de Justiție s-a pronunțat asupra unei contestații în anulare ce privea o decizie dată în recurs, de aceeași secție. Or, potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel. Cum recursul nu privește o hotărâre dintre cele prevăzute de textul legal menționat, rezultă că aceasta nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această cale.

De altfel, hotărârea atacată nu face parte nici din categoria hotărârilor supuse reformării la acest complet, în condițiile art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată, așa încât calea de atac exercitată apare ca fiind inadmisibilă și potrivit legii speciale. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției invocate de procuror, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatoarea S.C. P. S.A. Câmpulung împotriva deciziei nr. 66 din 5 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, Completul de 9 judecători, ca inadmisibil. Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2003.