ÎCCJ, Decizia nr. 299/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 289/C din 10 mai

1999, Tribunalul Argeș, secția comercială, a admis acțiunea formulată de

reclamanta S.C. P. S.A. Câmpulung și a obligat pârâta Banca Agricolă, filiala

Câmpulung, să plătească acesteia 225.512.186 lei reprezentând rest credit.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 484/A/C din 15

noiembrie 1999, a respins apelurile declarate de către reclamanta S.C. P. S.A.

Câmpulung și pârâta Banca Agricolă, filiala Câmpulung, împotriva hotărârii

primei instanțe, ca nefondate.

Prin decizia nr.

705 din 7 februarie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a

admis recursul declarat de pârâta S.C. Banca Agricolă S.A., sucursala

coordonatoare Pitești, împotriva acestei din urmă hotărâri, a casat decizia

atacată, a admis apelul declarat de către aceeași parte împotriva hotărârii

primei instanțe pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea.

Contestația în

anulare formulată de către reclamantă împotriva deciziei pronunțate în recurs a

fost respinsă, ca inadmisibilă, de către Curtea Supremă de Justiție, secția

comercială, prin decizia nr. 2345 din 29 martie 2002.

Prin decizia nr.

66 din 5 mai 2003, Completul de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție a

respins, ca inadmisibil, recursul declarat de către reclamantă împotriva

acestei din urmă decizii.

Împotriva

deciziei Completului de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție, reclamanta

S.C. P. S.A. Câmpulung a declarat un nou recurs.

Recursul este

inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Completul de 9

judecători al Curții Supreme de Justiție a fost sesizat cu un recurs formulat

împotriva unei decizii prin care, același complet, a respins, ca inadmisibil,

un recurs formulat de aceeași parte împotriva deciziei prin care secția

comercială a Curții Supreme de Justiție s-a pronunțat asupra unei contestații

în anulare ce privea o decizie dată în recurs, de aceeași secție.

Or, potrivit art.

299 C. proc. civ., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile

pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel.

Cum recursul nu

privește o hotărâre dintre cele prevăzute de textul legal menționat, rezultă că

aceasta nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această

cale.

De altfel,

hotărârea atacată nu face parte nici din categoria hotărârilor supuse

reformării la acest complet, în condițiile art. 24 din Legea nr. 56/1993,

republicată, așa încât calea de atac exercitată apare ca fiind inadmisibilă și

potrivit legii speciale.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de lege constituie o

încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare

ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință,

pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției invocate de

procuror, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

contestatoarea S.C. P. S.A. Câmpulung împotriva deciziei nr. 66 din 5 mai 2003

a Curții Supreme de Justiție, Completul de 9 judecători, ca inadmisibil.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 6 octombrie 2003.