ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3583/2003

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 75/16 ianuarie 2002

Tribunalul Dâmbovița, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată

de intervenientul Căminul Spital Bolnavi Cronici Somatici Săcuieni; a admis

cererea de intervenție formulată de Căminul Spital Bolnavi Cronici Somatici

Săcuieni și pe cale de consecință: a fost respinsă ca nefondată acțiunea

reclamantului I.M. din București, împotriva Ministerului de Finanțe București –

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dîmbovița și a Consiliului Local al

comunei Gura Ocniței.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că reclamantul în calitate de nepot al autorului I.I., decedat la 7

aprilie 1944, a revendicat imobilele (terenuri și construcții) rămase pe urma

autorului,  care au fost preluate de Statul Român în 1945, potrivit Reformei

Agrare și în baza Decretului nr. 83/1949. Imobilele revendicate fiind cele

menținute în petitul acțiunii în revendicare  introdusă la Tribunalul Dâmbovița

la 19 februarie 2001.

S-a mai reținut și faptul că imobilul: Căminul

Spital Bolnavi Cronici Somatici Săcuieni, anexele acestuia și terenul aferent

acestuia, fac parte din domeniul public al comunei Gura-Ocniței, conform

Hotărârii Consiliului Local Gura-Ocniței  nr. 14/20 august 1999. În  atare

situație reclamantul poate solicita restituirea imobilelor revendicate în

echivalent potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia

civilă nr. 29/9 aprilie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantul Ionescu Mihai, împotriva sentinței civile nr. 75/16 ianuarie 2002 a

Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut că reclamantul nu      și-a dovedit calitatea de proprietar cu privire

la imobilele revendicate și care au fost preluate de Statul Român în 1949 prin

acte administrative emise cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la

acea dată.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată a

declarat recurs reclamantul I.M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală

– invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

În mod greșit instanțele au reținut

că reclamantul nu și-a dovedit calitatea de proprietar cu privire la bunurile

revendicate, de vreme ce din probele existente la dosar rezultă contrariul;

Fiind vorba de o acțiune în revendicare, instanțele

trebuiau să compare titlurile părților cu privire  la bunurile revendicate și

să dea eficiență acelui titlu care este mai caracterizat. Acest lucru nu s-a

făcut nici la fond și nici în apel.

Recursul nu este fondat.

Formulând acțiunea în revendicare, reclamantul I.M.–

nepot al autorului I.I. la 7 aprilie 1955 – a dedus judecății încălcarea

dreptului de proprietate asupra imobilului: construcții și terenul aferent

acestora, situat pe raza comunei Gura Ocniței județul Dâmbovița, solicitând

restabilirea acestui drept încălcat prin aplicarea greșită a dispozițiilor

Decretului nr. 83/1949.

Reclamantul I.M. este moștenitorul autorului I.A.,

potrivit certificatului de moștenitor nr. 1546/1983 eliberat de Notariatul de

Stat sector 1 – f.33 d = 511/2001 al Judecătoriei Moreni – Dâmbovița, iar

autorul I.A. a fost moștenitorul defunctului I.I. potrivit certificatului de

moștenitor nr.121/1955, eliberat la 2.08.1955 – f 31 d = 511/2001 – de către

Notariatul de Stat al Capitalei.

Autorul I.I. a fost titularul dreptului de

proprietate al moșiei din comuna Săcuieni jud. Dâmbovița, ce a format obiectul

exproprierii  potrivit Legii nr.187/1945 și a Decretului nr. 83/1949 – adresă

nr. 1914/2 iunie 1998 f.31 d = 511/2001.

Potrivit proceselor-verbale din

13.11.1945 – f.16 d = 511/2001 și din 13.04.1949 f. 24 d = 511/2001, au fost

preluate de la autorul I.I.  conacul și inventarul agricol, în care au fost

cuprinse și construcțiile revendicate împreună cu terenul aferent, situate pe

raza comunei Gura Ocniței jud. Dâmbovița.

Cu alte cuvinte, imobilele revendicate de

reclamant au fost preluate de Statul Român cu titlu .

De la data preluării imobilelor și până în

prezent, Primăria Gura Ocniței jud. Dâmbovița și Căminul Spital Bolnavi

Cronici  Somatici Săcuieni, au administrat bunurile revendicate și au edificat

anumite construcții concretizate printr-un nou sediu administrativ, garaj,

bucătărie, construcție pentru puț cu hidrofor, aducând în același timp

îmbunătățiri construcțiilor existente în vederea utilizării lor pentru scopul

pentru care au fost preluate.

În prezent imobilele revendicate de reclamant au

trecut în proprietatea publică a comunei Gura Ocniței județul Dâmbovița,

inițial, pe lista anexei a H.G. nr. 61/1995 și H.G. nr. 939/1997 și mai apoi în

baza Legii nr. 213/1998.

Bunurile respective sunt în administrarea Căminului Spital

Bolnavi Cronici Somatici Săcuieni.

Cum imobilele revendicate au intrat inițial cu

titlu în proprietatea statului, iar mai apoi în proprietatea publică a Comunei

Gura-Ocniței jud. Dâmbovița, ele nu mai pot face obiectul restituirii în natură

pe calea dreptului comun, ci  reclamantului i se pot acorda măsuri reparatorii

prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001.

Pentru toate aceste considerente, Curtea  va

reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu motivelor de casare

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință se va respinge

recursul declarat de reclamantul I.M. împotriva deciziei civile nr. 29 din 9

aprilie 2002 a Curții de  Apel Ploiești, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamantul I.M. împotriva deciziei nr. 29 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2003.