ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3583/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 75/16 ianuarie 2002 Tribunalul Dâmbovița, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de intervenientul Căminul Spital Bolnavi Cronici Somatici Săcuieni; a admis cererea de intervenție formulată de Căminul Spital Bolnavi Cronici Somatici Săcuieni și pe cale de consecință: a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului I.M. din București, împotriva Ministerului de Finanțe București – Direcția Generală a Finanțelor Publice Dîmbovița și a Consiliului Local al comunei Gura Ocniței. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul în calitate de nepot al autorului I.I., decedat la 7 aprilie 1944, a revendicat imobilele (terenuri și construcții) rămase pe urma autorului, care au fost preluate de Statul Român în 1945, potrivit Reformei Agrare și în baza Decretului nr. 83/1949.

Imobilele revendicate fiind cele menținute în petitul acțiunii în revendicare introdusă la Tribunalul Dâmbovița la 19 februarie 2001. S-a mai reținut și faptul că imobilul: Căminul Spital Bolnavi Cronici Somatici Săcuieni, anexele acestuia și terenul aferent acestuia, fac parte din domeniul public al comunei Gura-Ocniței, conform Hotărârii Consiliului Local Gura-Ocniței nr. 14/20 august 1999. În atare situație reclamantul poate solicita restituirea imobilelor revendicate în echivalent potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 29/9 aprilie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Ionescu Mihai, împotriva sentinței civile nr. 75/16 ianuarie 2002 a Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamantul nu și-a dovedit calitatea de proprietar cu privire la imobilele revendicate și care au fost preluate de Statul Român în 1949 prin acte administrative emise cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamantul I.M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală – invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: În mod greșit instanțele au reținut că reclamantul nu și-a dovedit calitatea de proprietar cu privire la bunurile revendicate, de vreme ce din probele existente la dosar rezultă contrariul; Fiind vorba de o acțiune în revendicare, instanțele trebuiau să compare titlurile părților cu privire la bunurile revendicate și să dea eficiență acelui titlu care este mai caracterizat.

Acest lucru nu s-a făcut nici la fond și nici în apel. Recursul nu este fondat. Formulând acțiunea în revendicare, reclamantul I.M.– nepot al autorului I.I. la 7 aprilie 1955 – a dedus judecății încălcarea dreptului de proprietate asupra imobilului: construcții și terenul aferent acestora, situat pe raza comunei Gura Ocniței județul Dâmbovița, solicitând restabilirea acestui drept încălcat prin aplicarea greșită a dispozițiilor Decretului nr. 83/1949. Reclamantul I.M. este moștenitorul autorului I.A., potrivit certificatului de moștenitor nr. 1546/1983 eliberat de Notariatul de Stat sector 1 – f.33 d = 511/2001 al Judecătoriei Moreni – Dâmbovița, iar autorul I.A. a fost moștenitorul defunctului I.I.

potrivit certificatului de moștenitor nr.121/1955, eliberat la 2.08.1955 – f 31 d = 511/2001 – de către Notariatul de Stat al Capitalei. Autorul I.I. a fost titularul dreptului de proprietate al moșiei din comuna Săcuieni jud. Dâmbovița, ce a format obiectul exproprierii potrivit Legii nr.187/1945 și a Decretului nr. 83/1949 – adresă nr. 1914/2 iunie 1998 f.31 d = 511/2001. Potrivit proceselor-verbale din 13.11.1945 – f.16 d = 511/2001 și din 13.04.1949 f. 24 d = 511/2001, au fost preluate de la autorul I.I. conacul și inventarul agricol, în care au fost cuprinse și construcțiile revendicate împreună cu terenul aferent, situate pe raza comunei Gura Ocniței jud. Dâmbovița.

Cu alte cuvinte, imobilele revendicate de reclamant au fost preluate de Statul Român cu titlu . De la data preluării imobilelor și până în prezent, Primăria Gura Ocniței jud. Dâmbovița și Căminul Spital Bolnavi Cronici Somatici Săcuieni, au administrat bunurile revendicate și au edificat anumite construcții concretizate printr-un nou sediu administrativ, garaj, bucătărie, construcție pentru puț cu hidrofor, aducând în același timp îmbunătățiri construcțiilor existente în vederea utilizării lor pentru scopul pentru care au fost preluate. În prezent imobilele revendicate de reclamant au trecut în proprietatea publică a comunei Gura Ocniței județul Dâmbovița, inițial, pe lista anexei a H.G. nr. 61/1995 și H.G.

nr. 939/1997 și mai apoi în baza Legii nr. 213/1998. Bunurile respective sunt în administrarea Căminului Spital Bolnavi Cronici Somatici Săcuieni. Cum imobilele revendicate au intrat inițial cu titlu în proprietatea statului, iar mai apoi în proprietatea publică a Comunei Gura-Ocniței jud. Dâmbovița, ele nu mai pot face obiectul restituirii în natură pe calea dreptului comun, ci reclamantului i se pot acorda măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001. Pentru toate aceste considerente, Curtea va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință se va respinge recursul declarat de reclamantul I.M.

împotriva deciziei civile nr. 29 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.M. împotriva deciziei nr. 29 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2003.