Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.05.2003
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1738/2003

HOTĂRÂRE
09.05.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1738/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 9 noiembrie 2001, la Curtea de Apel București, S.N.P. P. SA, sucursala P. Ploiești, a declarat recurs împotriva sentinței nr. 1205 din 20 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, recurenta susține că a atacat nu numai decizia Președintelui A.N.R.E. nr. 149/2001, întrucât nu a fost primită clauza propusă de ei, în sensul ca penalitățile să nu fie calculate, atunci când în termenul legal prevăzut în contract sunt declanșate operațiunile de compensare reciprocă a datoriilor dintre recurentă și intimată, ea susține și faptul că nu are posibilitatea a-și exprima voința în perfectarea contractelor.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție constată că prin sentința nr. 1205 din 20 septembrie 2001, Curtea de Apel București a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, dar pe fondul cauzei s-a respins acțiunea, așa cum a fost precizată, ca nefondată. Instanța a reținut că prin acțiunea înregistrată la 4 aprilie 2001, reclamanta S.N.P. P. SA București a chemat în judecată pârâta SC E. SA București, solicitând obligarea acesteia la perfectarea contractelor cadru de furnizare a energiei electrice, încheiate între filialele sale teritoriale și sucursala P. Ploiești, în sensul completării acestora, cu o clauză privind calcularea penalităților. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în prezent, operațiunile de plăți între cele 2 părți, se fac în exclusivitate prin metoda compensării.

Aceste compensări se fac conform convențiilor încheiate numai la nivelul forurilor centrale ale părților, iar finalizarea lor depășește termenul de plată, instituit în contract, ceea ce duce la suportarea unor penalități în mod nejustificat. Prin cererea depusă la data de 26 aprilie 2001, reclamanta și-a modificat acțiunea, solicitând anularea deciziei nr. 149/2001 și a adresei nr. 537/2001. Totodată, a cerut citarea în cauză a A.N.R.E. București și SC E. SA – S.D. Buzău. Față de această modificare de acțiune, prin încheierea din 16 iunie 2001, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC E. SA București și SC E. SA – S.D. Buzău. Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, contractul-cadru pentru furnizarea energiei electrice a fost aprobat prin decizia A.N.R.E.

nr. 57/1999, decizie care nu a fost contestată în termenul de un an, prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990. Decizia nr. 57/1999 a Președintelui A.N.R.E. stă la baza deciziei nr. 149/2001, a cărei anulare se cere în cauză. Instanța a reținut că nemulțumirile reclamatei cu privire la încheierea contractelor de furnizare a energiei electrice, s-au discutat în procedura de soluționare a neînțelegerilor, conform art. 7 din decizia nr. 22 din 8 februarie 2000, această decizie având caracter obligatoriu, potrivit art. 25 din aceeași decizie. S-a constatat că prevederile din contract, contestate de reclamantă, cu privire la penalități, sunt clauze obligatorii ale contractului-cadru aprobat prin decizia nr. 57/1999 a A.N.R.E., care nu a fost contestată.

Sentința pronunțată de Curtea de Apel București este legală și temeinică astfel că recursul declarat va fi respins în cauză, neconturându-se ilegalitatea actului administrativ contestat. Așa cum corect a reținut instanța de fond, prevederile din contract contestate (clauza penalităților) sunt cu caracter obligatoriu față de contractul-cadru aprobat prin decizia nr. 57/1999 a A.N.R.E., care nu a fost contestată, astfel încât acțiunea a fost corect respinsă de instanța de fond, prin hotărârea atacată în cauză. Cât privește al II-lea motiv de recurs, în sensul că recurenta nu se consideră liberă în exprimarea voinței sale, în cauză acest motiv nu se verifică, nu face obiectul judecății de față urmând a se urma alte căi legale, ce exced cadrul juridic de față al procesului.

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala P. Ploiești, împotriva sentinței civile nr. 1205 din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-02-28
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 818/2003
fost atacate: decizia nr.535 din 30 mai 2001 emisă de A.N.R.E. și decizia nr.538 din 10 mai 2001 (prin conexarea dosarului nr.1302/2000 la dosarul nr.1301/2001 ale Curții de Apel București) și adresa nr.1317 din 29 iunie 2001 prin care s-au
ÎCCJ 2003-10-02
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3780/2003
două sisteme, din cauza lipsei de lichidități, ca decontarea facturilor să aibă loc prin compensare și, deci, că în acest context, singura obligație ce-i revenea pârâtei (care a fost îndeplinită) consta în aceea de a demara operațiunile de
ÎCCJ 2003-03-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1025/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de S.C. „E” SA împotriva sentinței civile nr.1584 din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul reclamant S.C. „E”
ÎCCJ 2003-10-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3134/2003
februarie 2002, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată. Pentru a soluționa astfel, instanța a reținut că reclamanta este o sucursală de distribuție care furnizează energie electrică într-o anumită zonă, prestând unul din serviciile de
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1219/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2034 din 7 noiembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. E. S.A., suc
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă