ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1738/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1738/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9
noiembrie 2001, la Curtea de Apel București, S.N.P. P. SA, sucursala P.
Ploiești, a declarat recurs împotriva sentinței nr. 1205 din 20 septembrie
2001, pronunțată de Curtea de Apel București, solicitând casarea acesteia,
pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta
susține că a atacat nu numai decizia Președintelui A.N.R.E. nr. 149/2001,
întrucât nu a fost primită clauza propusă de ei, în sensul ca penalitățile să
nu fie calculate, atunci când în termenul legal prevăzut în contract sunt
declanșate operațiunile de compensare reciprocă a datoriilor dintre recurentă
și intimată, ea susține și faptul că nu are posibilitatea a-și exprima voința
în perfectarea contractelor.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de
Justiție constată că prin sentința nr. 1205 din 20 septembrie 2001, Curtea de
Apel București a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, dar pe
fondul cauzei s-a respins acțiunea, așa cum a fost precizată, ca nefondată.
Instanța a reținut că prin acțiunea
înregistrată la 4 aprilie 2001, reclamanta S.N.P. P. SA București a chemat în
judecată pârâta SC E. SA București, solicitând obligarea acesteia la
perfectarea contractelor cadru de furnizare a energiei electrice, încheiate
între filialele sale teritoriale și sucursala P. Ploiești, în sensul
completării acestora, cu o clauză privind calcularea penalităților.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
susținut că, în prezent, operațiunile de plăți între cele 2 părți, se fac în
exclusivitate prin metoda compensării. Aceste compensări se fac conform
convențiilor încheiate numai la nivelul forurilor centrale ale părților, iar
finalizarea lor depășește termenul de plată, instituit în contract, ceea ce
duce la suportarea unor penalități în mod nejustificat.
Prin cererea depusă la data de 26
aprilie 2001, reclamanta și-a modificat acțiunea, solicitând anularea deciziei
nr. 149/2001 și a adresei nr. 537/2001.
Totodată, a cerut citarea în cauză a
A.N.R.E. București și SC E. SA – S.D. Buzău.
Față de această modificare de acțiune,
prin încheierea din 16 iunie 2001, s-a admis excepția lipsei calității
procesuale pasive a SC E. SA București și SC E. SA – S.D. Buzău.
Cu privire la fondul cauzei,
instanța de fond a reținut că, contractul-cadru pentru furnizarea energiei
electrice a fost aprobat prin decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, decizie care nu a
fost contestată în termenul de un an, prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea
nr. 29/1990.
Decizia nr. 57/1999 a Președintelui
A.N.R.E. stă la baza deciziei nr. 149/2001, a cărei anulare se cere în cauză.
Instanța a reținut că nemulțumirile
reclamatei cu privire la încheierea contractelor de furnizare a energiei
electrice, s-au discutat în procedura de soluționare a neînțelegerilor, conform
art. 7 din decizia nr. 22 din 8 februarie 2000, această decizie având caracter
obligatoriu, potrivit art. 25 din aceeași decizie.
S-a constatat că prevederile din
contract, contestate de reclamantă, cu privire la penalități, sunt clauze
obligatorii ale contractului-cadru aprobat prin decizia nr. 57/1999 a A.N.R.E.,
care nu a fost contestată.
Sentința pronunțată de Curtea de
Apel București este legală și temeinică astfel că recursul declarat va fi
respins în cauză, neconturându-se ilegalitatea actului administrativ contestat.
Așa cum corect a reținut instanța de
fond, prevederile din contract contestate (clauza penalităților) sunt cu
caracter obligatoriu față de contractul-cadru aprobat prin decizia nr. 57/1999
a A.N.R.E., care nu a fost contestată, astfel încât acțiunea a fost corect
respinsă de instanța de fond, prin hotărârea atacată în cauză.
Cât privește al II-lea motiv de
recurs, în sensul că recurenta nu se consideră liberă în exprimarea voinței
sale, în cauză acest motiv nu se verifică, nu face obiectul judecății de față
urmând a se urma alte căi legale, ce exced cadrul juridic de față al
procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.N.P.
P. SA, sucursala P. Ploiești, împotriva sentinței civile nr. 1205 din 20
septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 mai 2003.