ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1713/2003

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 26 august 2002, Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară Botoșani a chemat în judecată pe pârâtul F.G., solicitând obligarea acestuia la restituirea sumei încasate necuvenit de la bugetul de stat, în calitate de producător agricol, plus majorările de întârziere aferente, în total 1.275.000 lei. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâtul a beneficiat în baza O.U.G. nr. 30/2001, de suma de 1.000.000 lei, pentru cultivarea cu porumb a suprafeței de 1 ha, iar la controlul efectuat în anul 2002, s-a constatat că banii au fost încasați necuvenit, nefăcându-se dovada cumpărării și folosirii sămânței de porumb.

Prin sentința civilă nr. 1573 din 30 septembrie 2002, Judecătoria Săveni a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Colegiului jurisdicțional Botoșani al Curții de Conturi. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 30/2001, Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de acordare, utilizare și justificare a sumelor, iar în baza art. 40 din Legea nr. 94/1992, litigiile privind plata despăgubirilor civile pentru pagube cauzate de persoanele care au participat la producerea daunei, sunt de competența colegiilor jurisdicționale.

Prin sentința nr. 6 din 22 ianuarie 2003, Colegiul jurisdicțional Botoșani a dispus la rândul său declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Botoșani, cu motivarea că, în cauză, controlul a fost efectuat de auditorul public intern al reclamantei și nu de organele de specialitate ale Curții de Conturi, caz în care sesizarea ar fi trebuit să se facă fie prin încheiere, conform art. 31 din Legea nr. 94/1992, fie prin act de sesizare al procurorului financiar, potrivit art. 37 din același act normativ. Referitor la stabilirea răspunderii juridice a unei persoane fizice față de o instituție a statului, instanțele Curții de Conturi sunt competente doar în situația cauzării unui prejudiciu, prin încălcarea art. 19 din Legea nr. 94/1992, ceea ce nu este cazul în speță.

Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va constata că în cauză, judecătoriei îi revine competența soluționării acțiunii, având plenitudine de jurisdicție potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ. Astfel, conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, colegiul jurisdicțional judecă în primă instanță litigiile cu privire la plata despăgubirilor civile, pentru pagube cauzate prin abateri cu caracter financiar, comise de persoanele supuse jurisdicției Curții de Conturi sau de alte persoane care au participat și ele la producerea daunei. Sesizarea colegiului se face fie conform art. 31 alin. (2) din lege, prin încheierea completului format din consilieri de conturi și controlori financiari, fie potrivit art. 37 alin. (1) din aceiași lege, prin act de sesizare al procurorului financiar.

Întrucât în cauză, controlul modului de utilizare și justificare a sumelor acordate în baza O.U.G. nr. 30/2001, nu a fost efectuat de organele de specialitate ale Curții de Conturi, ci de auditorul public intern al reclamantei, procesul-verbal întocmit la 15 februarie 2002 nu a ajuns să fie examinat de organele Curții de Conturi, procedându-se de către Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară Botoșani, la inițierea unei acțiuni civile de drept comun, pentru recuperarea pagubei cauzate. În consecință, pentru motivele expuse mai sus, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Săveni, județul Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară Botoșani și F.G., în favoarea Judecătoriei Săveni. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.