ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1713/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

26 august 2002, Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară

Botoșani a chemat în judecată pe pârâtul F.G., solicitând obligarea acestuia la

restituirea sumei încasate necuvenit de la bugetul de stat, în calitate de

producător agricol, plus majorările de întârziere aferente, în total 1.275.000

lei.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că pârâtul a beneficiat în baza O.U.G. nr. 30/2001, de suma de

1.000.000 lei, pentru cultivarea cu porumb a suprafeței de 1 ha, iar la

controlul efectuat în anul 2002, s-a constatat că banii au fost încasați

necuvenit, nefăcându-se dovada cumpărării și folosirii sămânței de porumb.

Prin sentința civilă nr. 1573 din 30

septembrie 2002, Judecătoria Săveni a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Colegiului jurisdicțional Botoșani al Curții

de Conturi.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 30/2001, Curtea de Conturi

exercită controlul asupra modului de acordare, utilizare și justificare a

sumelor, iar în baza art. 40 din Legea nr. 94/1992, litigiile privind plata

despăgubirilor civile pentru pagube cauzate de persoanele care au participat la

producerea daunei, sunt de competența colegiilor jurisdicționale.

Prin sentința nr. 6 din 22 ianuarie

2003, Colegiul jurisdicțional Botoșani a dispus la rândul său declinarea

competenței în favoarea Judecătoriei Botoșani, cu motivarea că, în cauză,

controlul a fost efectuat de auditorul public intern al reclamantei și nu de

organele de specialitate ale Curții de Conturi, caz în care sesizarea ar fi

trebuit să se facă fie prin încheiere, conform art. 31 din Legea nr. 94/1992,

fie prin act de sesizare al procurorului financiar, potrivit art. 37 din același

act normativ.

Referitor la stabilirea răspunderii

juridice a unei persoane fizice față de o instituție a statului, instanțele

Curții de Conturi sunt competente doar în situația cauzării unui prejudiciu,

prin încălcarea art. 19 din Legea nr. 94/1992, ceea ce nu este cazul în speță.

Examinând conflictul negativ de

competență, Curtea va constata că în cauză, judecătoriei îi revine competența

soluționării acțiunii, având plenitudine de jurisdicție potrivit art. 1 pct. 1

C. proc. civ.

Astfel, conform art. 40 alin. (1)

din Legea nr. 94/1992, republicată, colegiul jurisdicțional judecă în primă

instanță litigiile cu privire la plata despăgubirilor civile, pentru pagube

cauzate prin abateri cu caracter financiar, comise de persoanele supuse

jurisdicției Curții de Conturi sau de alte persoane care au participat și ele

la producerea daunei.

Sesizarea colegiului se face fie conform art. 31 alin. (2)

din lege, prin încheierea completului format din consilieri de conturi și

controlori financiari, fie potrivit art. 37 alin. (1) din aceiași lege, prin

act de sesizare al procurorului financiar.

Întrucât în cauză, controlul modului

de utilizare și justificare a sumelor acordate în baza O.U.G. nr. 30/2001, nu a

fost efectuat de organele de specialitate ale Curții de Conturi, ci de

auditorul public intern al reclamantei, procesul-verbal întocmit la 15

februarie 2002 nu a ajuns să fie examinat de organele Curții de Conturi,

procedându-se de către Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie

Alimentară Botoșani, la inițierea unei acțiuni civile de drept comun, pentru

recuperarea pagubei cauzate.

În consecință, pentru motivele

expuse mai sus, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Săveni, județul Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie

Alimentară Botoșani și F.G., în favoarea Judecătoriei Săveni.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 mai 2003.