ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1676/2003

La data de 4

aprilie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul

B.V.I.împotriva deciziei civile nr.72 din 24 mai 2002 a Curții de Apel Cluj –

Secția civilă.

Dezbaterile au

fost consemnate în încheierea cu data de 4 aprilie 2003, care face parte

integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la 15 aprilie 2003,

apoi la 21 aprilie 2003.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr.760 din 3.12.2001 a Tribunalului Sălaj a fost respinsă cererea

formulată de B.V.împotriva S.C. “D.” Prod Com SRL pentru retrocedarea

imobilelor înscrise în CF 214 Someș Odorhei nr.top.732/1, 732/2, 806, 807 în

suprafață totală de 7 ha, inclusiv construcții.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că în adevăr bunica reclamantului, W.P., născută

B. a fost proprietara tabulară a imobilelor înscrise în CF 214 Someș Odorhei

nr.top 731/1, 732/2, 806, ce au fost trecute în proprietatea statului prin expropriere.

Ulterior imobilul cu nr.top 732/2 a fost dezmembrat și o parte din acesta

împreună cu celelalte terenuri în suprafață totală de 71.369 mp, constituind

Ferma 4, a devenit în temeiul Legii nr.15/990 și H.G. 834/991, proprietatea

S.C. “A.” S.A., înscrisă ca atare în C.F. Pentru acoperirea unor debite,

imobilul aparținând S.C. “A.” S.A. a fost scos în vânzare prin licitație, și

astfel a fost adjudecat definitiv în favoarea pârâtei din cauza de față, S.C.

“D.” Prod Com SRL, încheindu-se ca urmare contractul de vânzare-cumpărare

nr.1908 din 14.11.2000. De la această din urmă proprietară, reclamantul

solicită restituirea imobilului înscris în CF 2063 Jibou, căreia i-a adresat

notificare în condițiile prevederilor Legii nr.10/2001. Tribunalul a respins această

solicitare având în vedere în primul rând că notificarea se referă la alte

imobile decât cel deținut de pârâtă și că aceasta este dobânditor de bună

credință, în sensul art.46 alin.1 din Legea nr.10/2001.

Apelul declarat

de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia

nr.72 din 24.05.2002 a Curții de Apel Cluj – Secția civilă, prin care s-a avut

în vedere și că în cadrul altui litigiu în care s-a solicitat anularea

licitației, reclamantul a avut calitatea de intervenient, după care toate

cererile au fost respinse, rămânând astfel stabilit irevocabil că executarea

creanțelor bugetare s-a efectuat în condițiile legii.

Împotriva

acestei decizii, B.V.L. a declarat recursul de față, întemeiat pe prevederile

art.304 pct.9-11 C.proc.civ., reținând că în mod greșit tribunalul a reținut că

el solicită alte imobile decât cele deținute de pârâtă și de asemenea că nu au

fost respectate prevederile Legii nr.10/2001, care instituie cu titlu de

principiu regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv – art.9 (1)

și 24 (1).

În sfârșit,

este critică decizia și pentru că nu a fost obligată pârâta la despăgubiri,

ambele instanțe manifestând o vizibilă aplecare numai față de cererile pârâtei.

Recursul nu

este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează.

În primul rând

se constată că recursul declarat la 12 august 2002 a fost încadrat greșit în

drept, conform art.304 pct.11 C.proc.civ., acest ultim alineat al textului

fiind abrogat prin O.U.G.nr.138/2000. Și cum dispozițiile de procedură sunt de

imediată aplicare conf. art.725 C.proc.civ., modificat prin aceeași O.U. G.,

rezultă că instanța nu are a examina o eventuală greșeală gravă de fapt,

decurgând dintr-o aprecierea eronată a probelor administrate.

Așa fiind,

rămân a fi examinate motivele de recurs ce pot fi încadrate în prevederile

art.304 pct.9 și 10 C.proc.civ., ce se referă la lipsa de temei legal a

hotărârii, ori încălcarea sau aplicarea greșită a legii, precum și la

nepronunțarea asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi

administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Din probele

administrate rezultă cu evidență că imobilele solicitate prin notificarea

adresată pârâtei, identificate cu numere topografice, nu sunt aceleași cu

imobilele solicitate prin acțiunea de față întemeiată pe prevederile Legii

nr.10/2001, astfel că primul motiv de recurs apare ca neîntemeiat.

În ceea ce

privește aplicarea prevederilor legii invocate, se constată că instanța de apel

a hotărât corect că în cauză sunt incidente prevederile de excepție ale art.46

alin.1 din lege, în sensul căruia actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele

făcute în cadrul procesului de privatizare sunt valabile, dacă au fost

încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.

În speță, nu

mai este de examinat această cerință a textului, întrucât în cadrul altui

litigiu, în care reclamantul a avut calitatea de intervenient, s-a stabilit

irevocabil prin decizia nr.300 din 10.05.2001 a Tribunalului Sălaj, confirmată

prin decizia nr.731 din 20.09.2001 a Curții de Apel Cluj că titlul de

proprietate al pârâtei este în afara criticii, fiind respinsă acțiunea vizând

anularea licitației organizate în conformitate cu dispozițiile O.G. nr.11/996

pentru acoperirea creanțelor bugetare ale S.C. “A.” S.A. Zalău și în cadrul

căreia a fost înstrăinat imobilul deținut în prezent de pârâtă.

Și ultimul

motiv de recurs este neîntemeiat, întrucât instanța de apel nu putea soluționa

o eventuală cerere subsidiară de despăgubiri, în situația în care reclamantul

nu a formulat o atare cerere prin acțiunea introductivă, iar la termenul de

judecată din 16 noiembrie 2001 (fila 25 – dosar tribunal) a precizat că nu

solicită despăgubiri prin echivalent, ci numai retrocedarea imobilului în

natură. Și cum în apel nu se pot face alte cereri noi, astfel cum prevede

expres art.294 C.proc.civ., rezultă că tribunalul nu putea lua în examinare

cererea de despăgubiri.

Așa fiind,

recursul de față urmează a fi respins ca nefondat, fiind legală și temeinică

decizia Curții de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamantul B.V.I.împotriva deciziei nr.72 din 24

mai 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 aprilie 2003.