ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3748/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 15 noiembrie 2002, reclamantele SC O.T. SRL, SC E.P. SRL, SC V.I. SRL și SC M. SRL, toate cu sediul în Cluj Napoca, au chemat în judecată Autoritatea Rutieră Română, solicitând obligarea pârâtei la vizarea tabelelor de pasageri, întocmite și prezentate conform O.G. nr. 44/1997, modificată prin Legea nr. 105/2000, a normelor metodologice și a caietului de sarcini, fără condiționări suplimentare, precum și la repararea pagubei cauzate prin refuzul nejustificat al vizelor anterioare. În motivarea cererii, reclamantele au învederat că desfășoară activitatea de transport de persoane, prin curse ocazionale, altele decât turistice, deținând licențe de transport, iar pentru autoturismele utilizate, pârâta a emis licențe de execuție.

Începând din 1 septembrie 2002, pârâta a refuzat aplicarea vizei pe tabelele de pasageri întocmite conform legii, condiționând stampilarea de îndeplinirea unor obligații care nu sunt prevăzute de lege. Potrivit art. 43 din Normele metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere, aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001, la efectuarea transporturilor rutiere de persoane, prin curse ocazionale sau turistice, operatorul de transport rutier public trebuie să dețină suplimentar documentul de control sau lista de pasageri întocmită, parafată și barată după ultimul călător, de către beneficiar. Prin sentința civilă nr. 91 din 23 ianuarie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să vizeze tabelele de pasageri întocmite de reclamante, cu respectarea dispozițiilor O.G.

nr. 44/1997, cu modificările ulterioare, respingând cererea privind despăgubirile. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în raport cu dispozițiile aplicabile în cauză – art. 43 lit. a) din Ordinul nr. 1842/2001 emis de Ministerul Construcțiilor, Transporturilor și Turismului, transportatorul este cel care completează și barează lista de pasageri, după ultimul călător, acest document fiind necesar să existe la bordul autoturismului pe durata transportului. Orice condiționare impusă la vizarea listelor de pasageri, nespecifică tipului de transport ocazional și care adaugă la lege, este de natură să vatăme drepturile legale ale reclamantelor, iar refuzul autorității administrative de a viza listele întocmite legal, este nejustificat.

Cererea de despăgubiri a fost respinsă, neprecizându-se cuantumul lor și nefăcându-se dovezi privind existența și întinderea pagubei. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că având printre atribuții și verificarea legalității modului de efectuare a transporturilor ocazionale internaționale, a urmărit controlarea bunei-credințe a operatorilor de transport. În acest context, vizarea tabelelor de pasageri, după ce acestea au fost întocmite, parafate și barate conform Ordinului nr. 1842/2001, cu respectarea recomandărilor prevăzute în adresa nr. 19659 din 14 august 2002, nu reprezintă o încălcare a vreunei dispoziții legale și nu aduce vreo vătămare a drepturilor reclamantelor.

De altfel, a mai arătat pârâta, măsurile luate sunt în concordanță cu programul Guvernului României, privind stagnarea migrației ilegale și traficului de persoane. Examinând cauza în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și respingerea acțiunii. Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități publice de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Așadar, obiectul unei acțiuni în contencios administrativ nu poate consta doar într-o obligație de a face, fără a se solicita anularea sau emiterea actului administrativ, ce constituie expresia manifestării unilaterale de voință a autorității, în exercitarea funcției sale publice. În cauză, reclamantele, deși au arătat că acele condiții suplimentare impuse de pârâtă pentru aplicarea vizei pe listele de pasageri, sunt prevăzute în adresa nr. 19659 din 14 august 2002 a Autorității Rutiere Române, înscris care ar reprezenta o încălcare a dispozițiilor legale în vigoare, nu au solicitat anularea acelei circulare, despre care au pretins că le vatămă drepturile recunoscute de Legea nr. 105/2000, de aprobare a O.G.

nr. 44/1997 și de Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 1842/2001. Astfel fiind, este greșită soluția instanței, prin care s-a dispus obligarea pârâtei, prin Agenția Cluj, să vizeze tabelele de pasageri, cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 44/1997, în condițiile în care nu a fost contestat actul administrativ de autoritate nr. 19659 din 14 august 2002 și nu s-a dispus anularea lui. Pe de altă parte, instanța nu a avut în vedere împrejurarea că pârâta Autoritatea Rutieră Română este unica instituție abilitată prin lege, să exercite controlul respectării reglementărilor interne și internaționale specifice transporturilor rutiere. Măsura specificată în nota internă nr. 19659/2002m privind necesitatea solicitării de către operatorii de transport a ștampilării listelor de pasageri în punctele de trecere a frontierei, de către poliția de frontieră, nu contravine prevederilor O.G.

nr. 44/1997, modificată și aprobată prin Legea nr. 105/2000 și nici dispozițiilor cuprinse în Ordinul nr. 1842/2001, urmărindu-se verificarea bunei-credințe a transportatorilor privind întocmirea documentelor specifice activității de transport ocazional de persoane. În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admițând recursul declarat în cauză, va casa sentința atacată și în fond, va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Rutieră Română, împotriva sentinței civile nr. 91 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de SC O.T. SRL Cluj Napoca, SC E.P. SRL Cluj Napoca, SC M. SRL Cluj Napoca și SC V.I. SRL Cluj Napoca. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2003.