ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 527/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația formulată la 14 septembrie 2000, T.M. a solicitat anularea deciziilor de imputare nr. 12 din 23 mai 2000 și nr. 15 din 21 august 2000, emise de SC S. SA, prin care i s-au imputat sumele de 90.783.850 lei și respectiv, 41.298.800 lei, contravaloare motorină constatată lipsă. Prin sentința nr. 81 din 24 iulie 2001, Colegiul jurisdicțional Mehedinți a admis în parte contestația, în sensul că a anulat decizia nr. 15 din 21 august 2000, a admis excepția tardivității contestației, formulate împotriva deciziei nr. 12 din 23 mai 2000, pe care a menținut-o în totalitate și a obligat SC S. SA, la 2.000.000 lei.

cheltuieli de judecată, în favoarea lui T.M. Pentru a hotărî astfel, Colegiul jurisdicțional Mehedinți a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada răspunderii materiale a contestatorului, paguba fiind consecința unei defecțiuni tehnice la conducta tehnologică. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs jurisdicțional atât contestatorul T.M., cât și SC S. SA. În recursul său, contestatorul a criticat respingerea cererii de repunere în termen, a contestației formulate împotriva deciziei nr.1 2/2000. La rândul său, SC S. SA a susținut ca fiind greșită, aprecierea fisurii din conducta de alimentare a motorinei, ca singura cauză a producerii pagubei, întrucât expertiza efectuată nu a putut determina momentul producerii fisurii, iar pe de altă parte, scurgerea unei cantități nu ar fi putut fi imediat observată.

Prin decizia nr. 516 din 25 octombrie 2001, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins ambele recursuri, considerând că în ce-l privește pe contestator, cererea de repunere în termen s-a dovedit a fi neîntemeiată, în raport cu data comunicării deciziei; contestația formulată la 14 septembrie 2000, s-a făcut cu depășirea termenului de 30 zile. În ce privește recursul SC S. SA, s-a reținut că față de imposibilitatea stabilirii cu certitudine a datei fisurării conductei de motorină, față de modul defectuos de evidențiere a alimentărilor și consumurilor, soluția pronunțată de Colegiul jurisdicțional Mehedinți este unica posibilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, T.M.care, în esență, a reiterat criticile vizând greșita respingere a cererii sale, de repunere în termenul de contestație.

Prealabil analizei motivelor de recurs din oficiu, Curtea a pus în dicuția părților, competența de soluționare a Curții de Conturi, având în vedere pe de o parte, obiectul litigiului, iar pe de altă parte, dispozițiile art. 16-18 și 41 din Legea nr. 94/1992. Potrivit dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992, Colegiul jurisdicțional, judecă în primă instanță, contestațiile împotriva actelor de imputație, formulate de administrator, gestionar, contabil și ceilalalți salariați care au participat împreună cu aceștia la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice, prevăzute de art. 18 din lege, în legătură cu „formarea, administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și cu gestionarea patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale”.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 94/1992, care se regăsește la capitolul „Atribuții de control” – Curtea de Conturi își exercită funcția de control asupra „modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale”. Din enunțul celor două texte rezultă cu evidență legătura între actul de control realizat de organele de control ale Curții de Conturi, asupra persoanelor juridice prevăzute de art. 18 și competența Curții de Conturi, de a se pronunța numai în legătură cu contestațiile la măsurile dispuse prin aceste acte de control.

Altfel spus, competența materială a instanțelor Curții de Conturi se stabilește numai în raport cu actele de contestație întocmite de organele de control financiar ale acesteia. Cum, în speță, nu s-a făcut un astfel de control, iar decizia de imputație a fost emisă de conducătorul socității, pe baza constatărilor Comisiei de inventariere a stării tehnice a cisternelor de motorină, constituită la nivelul societății, urmează a se reține că nu sunt îndeplinite cerințele art. 41 din Legea nr. 94/1992, litigiul dedus judecății fiind un conflict de muncă, a cărui competență materială de soluționare revine tribunalului. Văzând și dispozițiile art. 2 lit. b) C. proc. civ., cu referire la art. 70 și urm. din Legea nr. 168/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de T.M., împotriva deciziei nr. 516 din 25 octombrie 2001 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Casează decizia atacată și sentința nr. 81 din 24 iulie 2001 a Colegiului jurisdicțional Mehedinți și trimite cauza spre competentă soluționare, Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.