ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3383/2003

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 137/2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Mehedinți, au fost admise în parte contestațiile formulate de V.I. și P.G., împotriva deciziei de impunere nr. 437/2001 emisă de sucursala PECO Mehedinți, pe care a anulat-o pentru suma de 214.566.458 lei, menținând în sarcina contestatorilor obligația de a plăti suma de 2.631.086 lei. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs jurisdicțional sucursala Peco Mehedinți, iar prin decizia nr. 14/2003 pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, recursul a fost respins.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că din probele administrate, respectiv expertiza tehnică întocmită cauză, a rezultat că valoarea lipsurilor imputate a fost stabilită fără a fi realizate consumurile tehnologice generate de evaporarea fracțiunilor ușor volatile din produsele petroliere, contrar prevederilor din Ordinul nr. 321/2000 al M.I.C. Împotriva acestei decizii a formulat recurs intimata sucursala Peco Mehedinți. În motivarea recursului, recurenta a susținut în esență că: - contestațiile au fost judecate de o instanță necompetentă, respectiv Colegiul jurisdicțional, competența materială aparținând Tribunalului Mehedinți; - în mod greșit, instanțele au ținut cont numai de concluziile expertizei tehnice, fără a avea în vedere și obiecțiunile formulate în legătură cu aplicarea Ordinului nr. 321/2000.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată „Colegiul jurisdicțional judecă în primă instanță, contestațiile introduse împotriva actelor de imputație de către administratorii gestionari, contabilii, precum și de către ceilalți salariați care au participat împreună cu aceștia la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea, administrarea în întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și cu gestionarea patrimoniului public privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale”.

În speța dedusă judecății, cei doi contestatori au fost gestionari la depozitul de Peco Șimian Mehedinți, iar în urma inventarului efectuat la acest depozit la produse petroliere, s-a constatat un prejudiciu de 214.566.458 lei. Având în vedere funcțiile pe care le-au îndeplinit cei doi contestatori, precum și natura prejudiciului, competența materială de soluționare a contestațiilor aparține, conform art. 41 din Legea nr. 94/1992, Colegiului jurisdicțional și nu tribunalului. Împrejurarea că prejudiciul a fost constatat în urma unui control făcut de organele interne și nu de Curtea de Conturi, nu prezintă relevanță sub aspectul competenței materiale, deoarece prin art. 41 mai sus citat, nu se face nici o referire la organele care urmează a efectua controlul și în funcție de care competența de soluționare a contestațiilor ar aparține unor instanțe diferite.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea urmează a reține că paguba constatată și imputată celor doi contestatori, în cuantum de 214.566.458 lei, a fost redusă la suma de 2.631.089 lei, ca urmare a concluziilor la care a ajuns expertul tehnic desemnat, expertiză însușită de instanță și care nu a putut fi înlăturată prin alte probe. Susținerea recurentei, în sensul că nu au fost avute în vedere obiecțiunile formulate la expertiză este neîntemeiată, deoarece, așa cum rezultă din dosar, expertul a răspuns la aceste obiecțiuni. De altfel, din întregul material probator administrat rezultă cu certitudine că valoarea inițială a lipsurilor imputate a fost stabilită fără a fi scăzute consumurile tehnologice generate de evaporarea fracțiunilor ușor volatile din produsele petroliere, deși un atare consum era prevăzut de Ordinul nr. 321/2000 al M.I.C.

În consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala Peco Mehedinți, împotriva deciziei nr. 121 din 25 februarie 2003 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.