ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3383/2003

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 137/2002,

pronunțată de Colegiul jurisdicțional Mehedinți, au fost admise în parte

contestațiile formulate de V.I. și P.G., împotriva deciziei de impunere nr.

437/2001 emisă de sucursala PECO Mehedinți, pe care a anulat-o pentru suma de 214.566.458

lei, menținând în sarcina contestatorilor obligația de a plăti suma de

2.631.086 lei.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs jurisdicțional sucursala Peco Mehedinți, iar prin decizia nr.

14/2003 pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, recursul a

fost respins.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de recurs a reținut că din probele administrate, respectiv expertiza

tehnică întocmită cauză, a rezultat că valoarea lipsurilor imputate a fost

stabilită fără a fi realizate consumurile tehnologice generate de evaporarea

fracțiunilor ușor volatile din produsele petroliere, contrar prevederilor din

Ordinul nr. 321/2000 al M.I.C.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs intimata sucursala Peco Mehedinți.

În motivarea recursului, recurenta a

susținut în esență că:

- contestațiile au fost judecate de

o instanță necompetentă, respectiv Colegiul jurisdicțional, competența

materială aparținând Tribunalului Mehedinți;

- în mod greșit, instanțele au ținut

cont numai de concluziile expertizei tehnice, fără a avea în vedere și

obiecțiunile formulate în legătură cu aplicarea Ordinului nr. 321/2000.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 41 din

Legea nr. 94/1992, republicată „Colegiul jurisdicțional judecă în primă

instanță, contestațiile introduse împotriva actelor de imputație de către

administratorii gestionari, contabilii, precum și de către ceilalți salariați

care au participat împreună cu aceștia la producerea pagubelor cauzate

persoanelor juridice prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea,

administrarea în întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului

public, precum și cu gestionarea patrimoniului public privat al statului și al

unităților administrativ-teritoriale”.

În speța dedusă judecății, cei doi contestatori au

fost gestionari la depozitul de Peco Șimian Mehedinți, iar în urma inventarului

efectuat la acest depozit la produse petroliere, s-a constatat un prejudiciu de

214.566.458 lei.

Având în vedere funcțiile pe care

le-au îndeplinit cei doi contestatori, precum și natura prejudiciului,

competența materială de soluționare a contestațiilor aparține, conform art. 41

din Legea nr. 94/1992, Colegiului jurisdicțional și nu tribunalului.

Împrejurarea că prejudiciul a fost

constatat în urma unui control făcut de organele interne și nu de Curtea de

Conturi, nu prezintă relevanță sub aspectul competenței materiale, deoarece

prin art. 41 mai sus citat, nu se face nici o referire la organele care urmează

a efectua controlul și în funcție de care competența de soluționare a

contestațiilor ar aparține unor instanțe diferite.

În ceea ce privește fondul cauzei,

Curtea urmează a reține că paguba constatată și imputată celor doi

contestatori, în cuantum de 214.566.458 lei, a fost redusă la suma de 2.631.089

lei, ca urmare a concluziilor la care a ajuns expertul tehnic desemnat,

expertiză însușită de instanță și care nu a putut fi înlăturată prin alte

probe.

Susținerea recurentei, în sensul că

nu au fost avute în vedere obiecțiunile formulate la expertiză este

neîntemeiată, deoarece, așa cum rezultă din dosar, expertul a răspuns la aceste

obiecțiuni.

De altfel, din întregul

material probator administrat rezultă cu certitudine că valoarea inițială a

lipsurilor imputate a fost stabilită fără a fi scăzute consumurile tehnologice

generate de evaporarea fracțiunilor ușor volatile din produsele petroliere,

deși un atare consum era prevăzut de Ordinul nr. 321/2000 al M.I.C.

În consecință, în raport cu cele mai

sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.N.P.

P. SA, sucursala Peco Mehedinți, împotriva deciziei nr. 121 din 25 februarie

2003 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2003.