ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3387/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 5 din 28 mai

2002 a Colegiului jurisdicțional Harghita, în baza art. 67 alin. (1) din Legea

nr. 94/1992, s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și

ipotecă asigurătoare asupra bunurilor imobile ale pârâților P.D., B.C., E.L. și

B.S., până la concurența sumei de 2.073.000.000 lei reprezentând paguba

efectivă, dobândă și cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 430 din 20

septembrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, au fost respinse

recursurile jurisdicționale formulate de Procurorul Financiar de pe lângă

Camera de Conturi Harghita și pârâți, împotriva încheierii sus-menționate.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recursuri în termen pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

-În motivarea recursurilor formulate

de E.L. și P.D. se arată că decizia și încheierea sunt nelegale, deoarece s-au

încălcat dispozițiile art. 67 alin. (2) teza finală din Legea nr. 94/1992,

republicată, măsurile asiguratorii putând fi încuviințate numai în limita

valorii prejudiciului rezultat din actul de învestire, iar instanța a avut în

vedere un prejudiciu mult mai mare; că măsura nu privește un prejudiciu cert și

actual, ci unul eventual, disproporționat față de cel menționat în actul de

sesizare; că dobânda și cheltuielile de judecată nu pot fi cuantificate decât

prin hotărârea de soluționare în fond a cauzei; că suma de 540.000.000 lei nu

constituie prejudiciu, întrucât reprezintă impozitul datorat bugetului de stat,

care a fost plătit de S.N.P. P. SA, sucursala de distribuție Peco Harghita; că

nu există pericol care să afecteze dreptul de gaj general al creditorului.

B.C., în motivarea recursului, a

precizat că există disproporție nejustificată între prejudiciul menționat în

actul de sesizare și cel din încheierea atacată; că impozitul datorat a fost

plătit bugetului de stat, astfel încât nu există prejudiciu în acest sens;

recurenta nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a semnat actul în

discuție, fiind transferată din data de 15 martie 1999, iar procesul-verbal de

control a fost întocmit în anul 2000.

B.S., în cuprinsul motivării

recursului, a arătat că nu există prejudiciu cert, iar în ce privește

întinderea acestuia există o neconcordanță evidentă între valoarea menționată

în actul de sesizare și cea pentru care s-au dispus măsurile asiguratorii.

Verificând cauza în funcție de

motivele de recurs, formulate în lumina dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate în parte.

Prin actul nr. 9105/2000 al

Parchetului Financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului Harghita, în

baza art. 40 alin. (1) și art. 97 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată,

s-a solicitat Colegiului jurisdicțional Harghita obligarea la plata sumei de

1.224.720.000 lei, reprezentând majorări de întârziere, la suma de 540.000.000

lei, a numiților: P.D., directorul sucursalei de distribuție Peco Harghita și

B.C., director economic. în perioada 1 ianuarie 1997- 1 septembrie 1998.

S-a reținut că suma de 540.000.000

lei, impozit pe profit, trebuia achitată pentru cumpărarea a două stații de

benzină în primăvara anului 1998, lucru care nu s-a realizat decât în timpul

controlului, când s-au achitat și majorările de întârziere aferente de

1.224.720.000 lei cu O.P. nr. 686 din 31 mai 2000 și nr. 689 din 1 iunie 2000.

Prin neachitarea la termen a impozitului de 540.000.000 lei s-a produs unității

Peco Harghita, un prejudiciu de 1.224.720.000 lei reprezentând majorările de

întârziere, pe care aceasta a fost nevoită să le achite bugetului de stat.

Pe parcursul procesului au fost

introduși în cauză, în calitate de pârâți, în baza art. 70 din Legea nr.

94/1992, E.L. și B.S., care au semnat O.P. nr. 686 și nr. 689/2000.

Prin încheierea nr. 5/2002, instanța

Curții de Conturi a instituit sechestru asigurator și ipotecă asupra bunurilor

tuturor pârâților, până la concurența sumei 2.073.000.000 lei reprezentând

paguba efectivă, dobândă și cheltuieli de judecată.

Suma avută în vedere, de

2.073.000.000 lei, cuprinde din eroare și impozitul de 540.000.000 lei care era

datorat de Peco Harghita și a fost achitat bugetului de stat. Din actul de

sesizare a instanței nu rezultă că impozitul respectiv constituie prejudiciu.

Paguba părții prejudiciate constă în cuantumul penalităților de întârziere

pentru neachitarea la termen a impozitului. De aceea, instituirea măsurilor

asigurătoare trebuia să aibă în vedere majorările de întârziere de

1.224.720.000 lei, dobânzile aferente și cheltuieli de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 67 alin.

(1) din Legea nr. 94/1992, republicată, colegiul jurisdicțional este obligat să

dispună luarea măsurilor prevăzute de lege, în scopul asigurării reparării

prejudiciului rezultat din actul de învestire, al plății dobânzilor, amenzilor

și cheltuielilor de judecată.

În acest sens, instanța Curții de Conturi

a procedat corect conform textului legal, eroare constând numai în includerea

sumei de 540.000.000 lei în cuantumul total al prejudiciului.

Invocarea de către recurenții E.L.

și P.D. a alin. (2) al art. 67 din Legea nr. 94/1992, republicată, nu are

relevanță în cauză, întrucât se referă la executarea de către organul competent

al Ministerului Finanțelor Publice, a măsurilor asiguratorii luate de Colegiul

jurisdicțional.

Referitor la lipsa calității

procesuale pasive, invocată de recurenta B.C. și la incidența în cauză a

măsurilor dispuse în cadrul unui proces civil (conform sentinței civile nr.

2247/2002 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, deciziei civile nr. 63/2003 a

Tribunalului Harghita, deciziei nr. 1033/2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș),

care ar conduce la inexistența prejudiciului, urmează să se pronunțe Colegiul

jurisdicțional de pe lângă Camera de Conturi Harghita, care soluționează fondul

pricinii.

Pentru considerentele expuse, având

în vedere că măsura de instituire a sechestrului asigurator și a ipotecii a

inclus și suma de 540.000.000 lei impozit pe profit, sumă pentru care nu a fost

învestită instanța Curții de Conturi, recursurile vor fi admise, urmând să se

deducă suma de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

E.L., P.D., B.C. și de B.S., împotriva deciziei nr. 430 din 20 septembrie 2002

a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Modifică decizia atacată, în sensul

că admite recursurile jurisdicționale formulate de pârâți.

Modifică încheierea nr. 5/2002 a

Colegiului jurisdicțional Harghita, în sensul că reduce suma până la concurența

căreia s-au instituit măsuri asigurătorii în baza art. 67 alin. (1) din Legea

nr. 94/1992, republicată, de la 2.073.000.000, lei la 1.533.000.000 lei.

Menține celelalte dispoziții ale

încheierii.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2003.