ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2157/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la data de 10 iunie 2003 în dosarul nr. 31/2003, Colegiul jurisdicțional Bihor a dispus înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile aparținând pârâtei SC R.D. SA, până la concurența sumelor de 288.654.678 lei T.V.A. aferentă serviciilor efectuate de prestatori cu sediul în străinătate, 81.322.071 lei majorări/dobânzi de întârziere și 15.866.203 lei penalități de întârziere, în temeiul prevederilor art. 67 din Legea nr. 94/1992, republicată, potrivit cu care Colegiul jurisdicțional este obligat să dispună luarea măsurilor prevăzute de lege, în scopul asigurării reparării prejudiciului din actul de învestire.

Recursul jurisdicțional declarat de SC R.D. SA împotriva acestei încheieri, a fost respins de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 460 din 9 august 2003. S-a reținut în cuprinsul deciziei, că, deși debitoarea SC R.D. SA a achitat debitul datorat reținut în sarcina sa prin actul de învestire, respectiv suma de 411.927.045 lei, prin O.P. nr. 23 din 18 iunie 2003, întrucât luarea măsurilor asiguratorii s-a dispus, anterior, în conformitate cu prevederile legii, instanța de recurs nu poate anula măsurile asiguratorii, deși plata efectuată ar fi de natură să conducă la o astfel de soluție. Și împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs, SC R.D. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a susținut de către recurentă, că soluția pronunțată de Curtea de Conturi este greșită, câtă vreme măsura asiguratorie, având caracter accesoriu, a fost menținută în ciuda faptului că s-a reținut îndeplinirea obligației principale, respectiv plata debitului fiscal. Examinând cauza de față, prin prisma criticilor formulate, ca și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul de față este fondat, pentru considerentele prezentate în cele ce urmează. Potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, modificată și republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, în anumite cazuri, expres prevăzute, Colegiul jurisdicțional este obligat să dispună luarea măsurilor asiguratorii, în scopul asigurării reparării prejudiciului rezultat din actul de învestire, al plății dobânzilor și amenzilor.

Reținând că la data luării măsurilor asiguratorii de către Colegiul jurisdicțional, aceste condiții erau îndeplinite, Înalta Curte apreciază, totodată, că urmare a efectuării plății de către recurentă, a tuturor sumelor reținute în actul de învestire, ca fiind datorate bugetului de stat, prin O.P. nr. 23 din 18 iunie 2003, menținerea acestor măsuri asiguratorii nu se mai justifică, fiind irelevantă împrejurarea că această plată s-a efectuat la o dată ulterioară celei de instituire a măsurilor. Măsura asiguratorie având în mod evident un caracter accesoriu și fiind prevăzută, așa cum, de altfel, o indică și textul de lege menționat, în scopul de a asigura repararea prejudiciului rezultat din actul de învestire, nu se mai impune, câtă vreme sumele reținute în actul de învestire, în integralitatea lor, au fost achitate de către societatea recurentă, benevol, astfel că nu se mai pune nici problema unei reparații sau recuperări ulterioare, prin alte mijloace procedurale.

În raport cu cele sus arătate, nu se mai impune examinarea motivului de recurs, subsidiar și adițional prezentat de recurentă, prin cererea completatoare depusă la 1 noiembrie 2004, prin care se invocă inadmisibilitatea actului de sesizare înaintat de Procurorul financiar, susținut de faptul că art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, în baza căruia s-a efectuat controlul în cauză, a fost declarat neconstituțional. Astfel fiind, recursul de față, apreciat ca fondat, va fi admis și în baza art. 312 C. proc. civ., se vor casa, atât decizia nr. 460 din 9 septembrie 2003, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, cât și încheierea din 10 iunie 2003, a Colegiului jurisdicțional Bihor, cu consecința înlăturării măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor mobile aparținând recurentei SC R.D.

SA, până la concurența sumelor de 289.654.678 lei T.V.A., 81.322.071 lei majorări/dobânzi de întârziere și 15.866.203 lei penalități de întârziere (în total 386.842.952 lei).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC R.D. SA Rieni, județul Bihor, împotriva deciziei nr. 460 din 9 septembrie 2003, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Casează decizia nr. 460 din 9 septembrie 2003, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională și încheierea de ședință din 10 iunie 2003, a Colegiului jurisdicțional Bihor și înlătură măsurile asiguratorii instituite. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2005.