ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1085/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la 8 decembrie 2004, reclamanta SC

C.O. SRL cu sediul în comuna Cornea județul Caraș-Severin a solicitat în

contradictoriu cu pârâții: S.C.F.C. din cadrul D.C.F.C.S., A.N.C. – G.F. –

S.C.S. și M.F.P. – A.N.A.F., anularea proceselor – verbale din 31 mai 2004

întocmit de S.C.F.C. și din 18 februarie 2004 întocmit de G.F. – S.C.S., precum

și anularea Deciziei nr. 341 din 29 octombrie 2004 emisă de A.N.A.F.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, actele contestate au la bază adresa din 16 aprilie 2004

emisă de M.F.P. privind destinațiile și utilizările ce urmau a fi date

produselor petroliere pentru fiecare nu se datorează accize, adresă care nu a

fost comunicată și nici nu poate fi aplicată retroactiv. Reclamanta a mai

arătat că a vândut uleiurile, în stare în care le-a cumpărat, nefiind nici un

motiv pentru calcularea și plata accizelor.

Prin încheierea din 28

septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea

judecării cauzei la Curtea de Apel Oradea, Instanță care a dispus introducerea

în cauză și a G.F. – C.G.

Prin sentința nr. 97/ CA/ 2006/

PI din 29 mai 2006 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a G.F.

A admis acțiunea formulată

de reclamanta SC C.O. SRL împotriva pârâtelor A.N.A.F., D.G.F.P. a județului

Caraș-Severin, G.F. – C.G. și G.F. – S.C.S. și în consecință a anulat procesele

verbale din 31 mai 2004 încheiat de S.C.F.C. din cadrul D.C.F.C.S. și din 18

februarie 2004 încheiat de G.F. – S.C.S., precum și Decizia nr. 341 din 29

octombrie 2004 emisă de A.N.A.F., anulând obligațiile fiscale stabilite prin

aceste acte.

În motivarea soluției s-a

reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 158/2001 privind

regimul accizelor, art. 26 – 44, reclamanta neîncadrându-se în nici una dintre

categoriile de plătitori de accize: producători, procesatori sau importatori,

întrucât a cumpărat en gros, uleiuri minerale enumerate în art. 26 alin. (1) lit.

d) din O.U.G. nr. 158/2001 vânzându-le în starea în care au fost cumpărate,

fără a le supune unor procese de prelucrare.

Instanța de Fond a reținut

deci că, reclamanta nu a prelucrat și nici nu a procesat produsele, vânzându-le

în starea în care le-a cumpărat.

Pentru a înlătura apărarea

pârâtei, G.F., C.G. cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive s-a

reținut că, prin O.G. nr. 8/2005 s-a modificat O.U.G. nr. 91/2003, G.F. trecând

din subordinea A.N.C. în subordinea M.F.P., neadoptându-se nici o Hotărâre de

Guvern privind organizarea și funcționarea acestei instituții publice, iar

O.U.G. nr. 91/2003 prevede că doar G.F. – C.G. are personalitate juridică, iar

nu și unitățile teritoriale.

Împotriva acestei hotărî au

declarat recursuri în termen pârâtele: D.G.F.P. a județului Caraș-Severin, G.F.

– C.G. și G.F. – S.C.S.

Recurenta D.G.F.P. a

județului Caraș-Severin critică sentința atacată, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că, societatea reclamantă nu are calitatea de utilizator final,

aceasta comercializând uleiurile minerale pe care le-a achiziționat în regim de

scutire, prin pompele de distribuție ale stației PECO, fără factură fiscală (en

detail) către persoane fizice. La rândul lor, acestea au utilizat uleiurile

minerale în gospodăriile proprii. Reclamanta nu se încadrează în prevederile

art. 15 din H.G. nr. 163/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2001 întrucât, deși a susținut că a

comercializat uleiurile minerale neaccizate numai prin pompele de distribuție

ale stației PECO, către persoane fizice, la sediul societății nu s-a găsit o

nominalizare a acestor persoane fizice, motiv pentru care nu poate fi stabilită

destinația finală și utilizarea uleiurilor.

Recurenta G.F. – C.G.

critică sentința nr. 97/ CA/ 2006/ PI din 29 mai 2006 a Curții de Apel Oradea în temeiul art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., pe fond, pentru motive similare celor formulate de recurentele D.G.F.P. a județului Caraș-Severin și

G.F. – S.C.S. susținând și excepția lipsei calității sale procesuale pasive

întrucât în speță sunt aplicabile, contrar celor reținute de Instanță,

prevederile H.G. nr. 1538/2003, iar actul de control contestat a fost emis de G.F.

– S.C.S., această entitate având calitate procesuală pasivă în cauză, iar nu G.F.

– C.G.

Recurenta G.F. – S.C.S.

susține că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât reclamanta

a produs un prejudiciu în valoare de 548.835 lei, conform procesului - verbal

de control din 31 mai 2004, prin schimbarea destinației finale a uleiurilor

minerale pe care le-a valorificat prin pompă, drept carburanți auto, încălcând

prevederile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 158/2001, comerciantului

revenindu-i obligația calculării, evidențierii și înregistrării accizelor,

conform art. 26 alin. (4) din O.U.G. nr. 158/2001.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii se constată că, recursurile sunt

întemeiate pentru considerentele următoare:

Se reține că reclamanta nu

este utilizator final al uleiurilor minerale, având în vedere domeniile de

utilizare ale produselor achiziționate și față de împrejurarea că, reclamanta

SC C.O. SRL a comercializat uleiurile minerale achiziționate în regim de

scutire, prin pompele de distribuție ale stației PECO, către persoane fizice,

fără factură fiscală deci en detail, fapt recunoscut de reclamantă, atât în

contestație, cât și în acțiune.

Pe cale de excepție,

legiuitorul a asimilat comercianții en gros în categoria utilizatorilor finali,

pentru rațiunea că, în situația particulară reglementată, domeniile de

utilizare a uleiurilor minerale nu se modifică în sensul că, interesul pentru

cumpărarea en gros nu poate fi manifestat decât prin folosirea produsului

pentru uz industrial. Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare și

aplicare, exonerarea de plata accizelor nu poate fi extinsă prin aplicarea

acesteia altor situații, care nu sunt expres reglementate, cum este revânzarea

în sistem en detail, caz în care nu se poate susține că domeniile de utilizare

a produsului (uleiuri minerale) au fost respectate.

Reclamanta se putea încadra

în categoria utilizatorilor finali în situația în care ar fi comercializat uleiurile

minerale în sistem en gros, conform art. 15 din H.G. nr. 163/2002 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2001

privind regimul accizelor.

Din împrejurarea că, persoanele

fizice au achiziționat uleiuri minerale care aveau ca domenii de utilizare,

solvenți în industria lacurilor și vopselelor, la prelucrarea cauciucului,

dizolvant, degresant, pentru uz industrial, anticorosivi, superfinisare rulmenți,

condiționarea și fabricarea insecticidelor, rezultă că, produsele au fost

utilizate în gospodăriile proprii ale cumpărătorilor, nefiind respectate

domeniile de utilizare ale uleiurilor minerale.

În consecință, față de

reîntregirea bazei de impozitare a reclamantei cu accizele datorate potrivit

art. 26 alin. (4) din O.U.G. nr. 158/2001, corect s-a calculat în sarcina

reclamantei conform art. 18 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 345/2002 și H.G.

nr. 598/2002 taxa pe valoarea adăugată, cu dobânzile și penalitățile aferente,

fiind întemeiate motivele de recurs formulate de pârâtele D.G.F.P. a județului Caraș-Severin,

G.F. – S.C.S. și G.F. – C.G.

Se reține a fi întemeiat și

motivul de recurs formulat de pârâta G.F. – C.G. privind lipsa calității sale

procesuale pasive, întrucât nici unul din actele contestate nu este emis de

această entitate, iar H.G. nr. 1538/2003 privind organizarea și funcționarea G.F.

este în vigoare, contrar celor reținute de Instanța de Fond.

Ca atare, în temeiul art.

312 și art. 314 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate de D.G.F.P.

a județului Caraș-Severin de G.F. – C.G. și de G.F. – S.C.S., se va casa

sentința atacată și pe fond se va respinge acțiunea formulată de SC C.O. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de D.G.F.P. a județului Caraș-Severin, de G.F. – C.G. și de G.F. – S.C.S.

împotriva sentinței nr. 97/ CA/ 2006/ PI din 29 mai 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și

pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C.O. SRL comuna Cornea,

județul Caraș-Severin.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2007.