ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1085/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la 8 decembrie 2004, reclamanta SC C.O. SRL cu sediul în comuna Cornea județul Caraș-Severin a solicitat în contradictoriu cu pârâții: S.C.F.C. din cadrul D.C.F.C.S., A.N.C. – G.F. – S.C.S. și M.F.P. – A.N.A.F., anularea proceselor – verbale din 31 mai 2004 întocmit de S.C.F.C. și din 18 februarie 2004 întocmit de G.F. – S.C.S., precum și anularea Deciziei nr. 341 din 29 octombrie 2004 emisă de A.N.A.F. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, actele contestate au la bază adresa din 16 aprilie 2004 emisă de M.F.P. privind destinațiile și utilizările ce urmau a fi date produselor petroliere pentru fiecare nu se datorează accize, adresă care nu a fost comunicată și nici nu poate fi aplicată retroactiv.

Reclamanta a mai arătat că a vândut uleiurile, în stare în care le-a cumpărat, nefiind nici un motiv pentru calcularea și plata accizelor. Prin încheierea din 28 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Oradea, Instanță care a dispus introducerea în cauză și a G.F. – C.G. Prin sentința nr. 97/ CA/ 2006/ PI din 29 mai 2006 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a G.F. A admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.O. SRL împotriva pârâtelor A.N.A.F., D.G.F.P. a județului Caraș-Severin, G.F. – C.G. și G.F. – S.C.S. și în consecință a anulat procesele verbale din 31 mai 2004 încheiat de S.C.F.C.

din cadrul D.C.F.C.S. și din 18 februarie 2004 încheiat de G.F. – S.C.S., precum și Decizia nr. 341 din 29 octombrie 2004 emisă de A.N.A.F., anulând obligațiile fiscale stabilite prin aceste acte. În motivarea soluției s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul accizelor, art. 26 – 44, reclamanta neîncadrându-se în nici una dintre categoriile de plătitori de accize: producători, procesatori sau importatori, întrucât a cumpărat en gros, uleiuri minerale enumerate în art. 26 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 158/2001 vânzându-le în starea în care au fost cumpărate, fără a le supune unor procese de prelucrare. Instanța de Fond a reținut deci că, reclamanta nu a prelucrat și nici nu a procesat produsele, vânzându-le în starea în care le-a cumpărat.

Pentru a înlătura apărarea pârâtei, G.F., C.G. cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive s-a reținut că, prin O.G. nr. 8/2005 s-a modificat O.U.G. nr. 91/2003, G.F. trecând din subordinea A.N.C. în subordinea M.F.P., neadoptându-se nici o Hotărâre de Guvern privind organizarea și funcționarea acestei instituții publice, iar O.U.G. nr. 91/2003 prevede că doar G.F. – C.G. are personalitate juridică, iar nu și unitățile teritoriale. Împotriva acestei hotărî au declarat recursuri în termen pârâtele: D.G.F.P. a județului Caraș-Severin, G.F. – C.G. și G.F. – S.C.S. Recurenta D.G.F.P. a județului Caraș-Severin critică sentința atacată, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că, societatea reclamantă nu are calitatea de utilizator final, aceasta comercializând uleiurile minerale pe care le-a achiziționat în regim de scutire, prin pompele de distribuție ale stației PECO, fără factură fiscală (en detail) către persoane fizice.

La rândul lor, acestea au utilizat uleiurile minerale în gospodăriile proprii. Reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 15 din H.G. nr. 163/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2001 întrucât, deși a susținut că a comercializat uleiurile minerale neaccizate numai prin pompele de distribuție ale stației PECO, către persoane fizice, la sediul societății nu s-a găsit o nominalizare a acestor persoane fizice, motiv pentru care nu poate fi stabilită destinația finală și utilizarea uleiurilor. Recurenta G.F. – C.G. critică sentința nr. 97/ CA/ 2006/ PI din 29 mai 2006 a Curții de Apel Oradea în temeiul art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., pe fond, pentru motive similare celor formulate de recurentele D.G.F.P.

a județului Caraș-Severin și G.F. – S.C.S. susținând și excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât în speță sunt aplicabile, contrar celor reținute de Instanță, prevederile H.G. nr. 1538/2003, iar actul de control contestat a fost emis de G.F. – S.C.S., această entitate având calitate procesuală pasivă în cauză, iar nu G.F. – C.G. Recurenta G.F. – S.C.S. susține că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât reclamanta a produs un prejudiciu în valoare de 548.835 lei, conform procesului - verbal de control din 31 mai 2004, prin schimbarea destinației finale a uleiurilor minerale pe care le-a valorificat prin pompă, drept carburanți auto, încălcând prevederile art. 26 alin. (2) din O.U.G.

nr. 158/2001, comerciantului revenindu-i obligația calculării, evidențierii și înregistrării accizelor, conform art. 26 alin. (4) din O.U.G. nr. 158/2001. Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii se constată că, recursurile sunt întemeiate pentru considerentele următoare: Se reține că reclamanta nu este utilizator final al uleiurilor minerale, având în vedere domeniile de utilizare ale produselor achiziționate și față de împrejurarea că, reclamanta SC C.O. SRL a comercializat uleiurile minerale achiziționate în regim de scutire, prin pompele de distribuție ale stației PECO, către persoane fizice, fără factură fiscală deci en detail, fapt recunoscut de reclamantă, atât în contestație, cât și în acțiune.

Pe cale de excepție, legiuitorul a asimilat comercianții en gros în categoria utilizatorilor finali, pentru rațiunea că, în situația particulară reglementată, domeniile de utilizare a uleiurilor minerale nu se modifică în sensul că, interesul pentru cumpărarea en gros nu poate fi manifestat decât prin folosirea produsului pentru uz industrial. Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare, exonerarea de plata accizelor nu poate fi extinsă prin aplicarea acesteia altor situații, care nu sunt expres reglementate, cum este revânzarea în sistem en detail, caz în care nu se poate susține că domeniile de utilizare a produsului (uleiuri minerale) au fost respectate. Reclamanta se putea încadra în categoria utilizatorilor finali în situația în care ar fi comercializat uleiurile minerale în sistem en gros, conform art. 15 din H.G.

nr. 163/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul accizelor. Din împrejurarea că, persoanele fizice au achiziționat uleiuri minerale care aveau ca domenii de utilizare, solvenți în industria lacurilor și vopselelor, la prelucrarea cauciucului, dizolvant, degresant, pentru uz industrial, anticorosivi, superfinisare rulmenți, condiționarea și fabricarea insecticidelor, rezultă că, produsele au fost utilizate în gospodăriile proprii ale cumpărătorilor, nefiind respectate domeniile de utilizare ale uleiurilor minerale. În consecință, față de reîntregirea bazei de impozitare a reclamantei cu accizele datorate potrivit art. 26 alin. (4) din O.U.G.

nr. 158/2001, corect s-a calculat în sarcina reclamantei conform art. 18 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 345/2002 și H.G. nr. 598/2002 taxa pe valoarea adăugată, cu dobânzile și penalitățile aferente, fiind întemeiate motivele de recurs formulate de pârâtele D.G.F.P. a județului Caraș-Severin, G.F. – S.C.S. și G.F. – C.G. Se reține a fi întemeiat și motivul de recurs formulat de pârâta G.F. – C.G. privind lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât nici unul din actele contestate nu este emis de această entitate, iar H.G. nr. 1538/2003 privind organizarea și funcționarea G.F. este în vigoare, contrar celor reținute de Instanța de Fond. Ca atare, în temeiul art. 312 și art. 314 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate de D.G.F.P.

a județului Caraș-Severin de G.F. – C.G. și de G.F. – S.C.S., se va casa sentința atacată și pe fond se va respinge acțiunea formulată de SC C.O. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de D.G.F.P. a județului Caraș-Severin, de G.F. – C.G. și de G.F. – S.C.S. împotriva sentinței nr. 97/ CA/ 2006/ PI din 29 mai 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C.O. SRL comuna Cornea, județul Caraș-Severin. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 februarie 2007.