ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3412/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 163 din 14

noiembrie 2002, Colegiul jurisdicțional Mehedinți a respins ca neîntemeiată

contestația formulată de contestatoarea P.R., împotriva deciziei de imputare

nr. 134 din 19 iunie 2002, emisă de intimatul Spitalul Județean Mehedinți pentru

suma de 2.421.522 lei, reprezentând cota-parte din prejudiciul în sumă de

7.732.002 lei, reținut în sarcina contestatoarei și a numiților P.A., economist

la serviciul de contabilitate și N.S., șef serviciu aprovizionare.

Hotărând astfel, colegiul jurisdicțional

a constatat culpa concurentă a contestatoarei la producerea prejudiciului,

rezultat din plata cu întârziere a mărfurilor primite de unitate și diferența

de curs valutar dintre data sosirii mărfii și data facturării, reținându-se că

nu au fost exercitate atribuțiile din fișa postului, potrivit cărora trebuia să

se urmărească evidența și circulația documentelor pe circuitul aprovizionare –

magazie – contabilitate și trebuia să se solicite în scris furnizorului să

întocmească și să comunice factura.

Recursul jurisdicțional declarat

împotriva acestei sentințe de către contestatoare a fost admis prin decizia nr.

45 din 28 ianuarie 2003, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, care a modificat sentința atacată, în sensul admiterii contestației și

s-a dispus anularea deciziei de imputare.

Hotărârea instanței de recurs

jurisdicțional s-a întemeiat pe faptul că, anterior datei de 28 februarie 2002,

contestatoarea s-a aflat în imposibilitate să efectueze plata pentru mărfurile

primite, întrucât furnizorul nu a trimis factura, astfel încât nu a existat un

raport de cauzalitate între conduita contestatoarei și un eventual prejudiciu

în patrimoniul intimatului.

Împotriva deciziei nr. 45 din 28

ianuarie 2003 și în condițiile art. 82 din Legea nr. 94/1992, republicată, a

declarat recurs Spitalul Județean Drobeta Turnu-Severin, solicitând casarea

hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut că în decizia

atacată s-a reținut greșit că intimata a efectuat plata numai după primirea

facturii nr. 9083982 din 26 februarie 2002, fără a se avea în vedere că plata a

fost efectuată de un alt serviciu și nu era în atribuțiile de serviciu ale

contestatoarei, iar aceasta s-a făcut vinovată de producerea prejudiciului prin

neîndeplinirea obligației prevăzute la pct. 5 lit. d) din fișa postului, în

sensul că nu a depus toate diligențele să solicite furnizorului comunicarea

facturii, pentru ca plata mărfurilor să fi intervenit la o dată mai apropiată

de momentul recepției.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele considerente:

Instanța de recurs jurisdicțional a

stabilit corect situația de fapt, analizând toate probele administrate în cauză

și din care a rezultat că, la data emiterii deciziei de imputare nr. 134 din 19

iunie 2002, nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea

răspunderii materiale a intimatei P.R.

La pronunțarea deciziei atacate,

instanța de recurs jurisdicțional a avut în vedere atribuțiile intimatei, în

calitate de economist la serviciul aprovizionare-transport din cadrul

Spitalului Județean Drobeta Turnu-Severin, reținându-se că plata materialelor

recepționate la 7 noiembrie 2001 nu a fost posibilă decât după primirea

facturii nr. 9083982 din 26 februarie 2002, de la furnizorul S.C S. SRL București.

Susținerile din recurs privind culpa

intimatei, care trebuia să solicite în scris furnizorului comunicarea facturii,

urmează a fi respinse ca neîntemeiate. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă

că furnizorul a condiționat emiterea facturii de plata integrală a prețului

mărfurilor livrate, iar spitalul recurent a înregistrat în perioada noiembrie

2001 – februarie 2002, restanțe în achitarea facturilor primite de la

furnizori.

În consecință, diferența de curs

valutar defavorabilă, între data recepției mărfurilor și cea la care s-a

efectuat plata, nu reprezintă un prejudiciu care să fi fost produs prin

neîndeplinirea de către intimată a obligațiilor care-i reveneau, potrivit fișei

postului.

Pentru considerentele expuse și

constatând că nu există motive de modificare sau de casare a deciziei atacate,

Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Spitalul Județean Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 45 din 28 ianuarie

2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2003.