ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3961/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 518/ C din 4

octombrie 2004, Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta SC G.I. SRL București, împotriva pârâtului Spitalul Județean Turnu

Severin, obligând pârâtul la plata sumei de 1.303.129.428 lei, reprezentând

contravaloare marfă neachitată și dobândă legală stabilită la nivelul taxei

oficiale a scontului stabilit de B.N.R. diminuat cu 20 %, calculată la debitul

de mai sus, cu ocazia punerii în executare de la data punerii în întârziere a

pârâtului, 15 iunie 2004 și, până la data plății efective.

În motivarea acestei soluții,

instanța de judecată a reținut că între părți s-a încheiat contractul din 6

august 2002, având ca obiect livrarea de către reclamantă în calitate de

vânzător a produselor prezentate în anexa 1 la contract, adjudecate la

licitația organizată de pârât, contract a cărui durată a fost prelungită, așa

cum reiese din actele adiționale până la data de 31 martie 2004, menținându-se

celelalte clauze din contract.

S-a mai constatat că în baza

contractului încheiat au fost livrate de către reclamantă mărfuri pentru care

s-au emis facturi neachitate în totalitate de pârât, împrejurare recunoscută de

către reprezentantul pârâtului în ședință publică din 27 septembrie 2004 cât și

în concluziile scrise, astfel că acesta figurează în evidențele reclamantei cu

un debit în sumă de 1.303.129.428 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată

și neplătită.

Astfel, s-au justificat pretențiile

reclamantei pentru sume arătată mai sus și s-a admis acest capăt de cerere,

conform art. 969 C. civ.

Cu privire la dobânda solicitată de

reclamantă, tribunalul a reținut că pârâtul debitor este necomerciant, că nu îi

sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (1) din O.G. 9/2000, ci dispozițiile art.

3 alin. (3) din aceeași ordonanță, caz în care dobânda se stabilește la nivelul

taxei oficiale a scontului stabilit de B.N.R., diminuat cu 20 %, calculată de

la data de 15 iunie 2004 și până la data plății efective, cu ocazia punerii în

executare a hotărârii.

Referitor la invocarea de către

pârâtă a neîndeplinirii procedurii concilierii potrivit art. 720

1

C.

proc. civ., în ceea ce privește dobânda legală, instanța a constatat că

reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe privind

datoria de 1.303.129.428 lei și nu se mai impunea să mai efectueze o altă

conciliere, rezultând indirect că a fost făcută și pentru dobândă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta SC G.I. SRL București, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

prin decizia nr. 485 din 9 decembrie 2004, a admis apelul declarat de

reclamantă, a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâtul și la

plata sumei de 205.640.875 lei dobândă de la data scadenței și până la

efectuarea integrală a plății, cu cheltuieli de judecată. Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

În considerentele acestei decizii,

instanța de apel a reținut că apelul este fondat pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a calificat greșit

raportul juridic ce constituie izvorul obligației de plată. Potrivit art. 56 C.

com., dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții

sunt supuși, cât privește acest act legii comerciale, afară de dispozițiile

privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea

dispune altfel.

În speță, operațiunea de

vânzare-cumpărare este una comercială, în raport de dispozițiile art. 3 și 4 C.

com., care definesc actele și faptele de comerț.

Fiind un raport comercial, acestuia

îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com., privind curgerea dobânzii, de

la data scadenței (exigibilității) fiecărei creanțe pe care reclamanta o are

împotriva pârâtei.

Cu privire la cuantumul acestei

dobânzi O.G. 9/2000 distinge într-adevăr, după cum debitorul este comerciant

sau necomerciant.

Cum pârâtul este debitor

necomerciant, apelanta reclamantă a solicitat și calculat dobânda în raport de

prevederile art. 3 alin. (3) din O.G. 9/2000, în sumă de 205.640.875 lei.

Instanța de apel a mai argumentat

că, chiar dacă prin art. 7 din contract părțile au stabilit că nu se percep

penalități de întârziere la plată, intimatul pârât datorează dobânda ce are ca

temei legea, respectiv O.G. 9/2000.

Și cel de al doilea motiv de apel,

invocat de reclamantă, privind cheltuielile de judecată a fost constatat de

instanța de judecată ca fondat. Astfel s-au acordat 19.304.118 lei cheltuieli

de judecată la fond și 20.988.182 lei în apel, potrivit chitanțelor și

ordinelor de plată anexate.

La data de 25 februarie 2005,

reclamanta SC G.I. SRL București a declarat recurs împotriva deciziei

pronunțate în apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303

C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat cererea pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând soluția sub aspectul

greșitei aplicări a legii.

În dezvoltarea acestei critici,

recurenta a arătat că soluția a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 43 C.

com., în sensul că în loc să admită capătul de cerere cu privire la dobânda

legală de la data scadenței și, până la efectuarea plății integrale a fiecărei

facturi, a limitat această pretenție la suma de 205.640.875 lei, care în fapt

reprezintă totalul dobânzii legale calculate de reclamantă de la data scadenței

fiecărei facturi neachitate și până la data introducerii acțiunii, în vederea

achitării timbrajului.

Mai susține reclamanta că ar fi

inechitabil ca pârâtul, aflat în culpă să fie obligat să plătească dobânda doar

până la data chemării în judecată, și nu până la achitarea integrală a

datoriei, așa cum prevede art. 43 C. com.

Pentru aceste motive, reclamanta a

solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în

sensul obligării pârâtului intimat la plata dobânzii legale de la data

scadenței fiecărei facturi datorate și până la achitarea integrală a debitului.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Într-adevăr, din calculul dobânzii

depus de reclamantă, la dosar fond, rezultă că aceasta a fost raportată pentru

toate cele 8 facturi în litigiu la luna august 2004, cuantumul fiind până la

data introducerii acțiunii de 205.640.875 lei.

Potrivit art. 43 C. com., datoriile

comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când

devin exigibile și până la data achitării datoriilor.

Cum, în speță, prin decizia recurată

s-au acordat dobânzi de la data scadenței, limitându-se suma la 205.640.775

lei, așa cum se indică în dispozitiv, critica recurentei în sensul că această

sumă este cea calculată doar până la data introducerii acțiunii (7 septembrie

2004), este fondată, greșit instanța de apel nu a făcut aplicarea în cauză a

prevederilor art. 43 C. com.

Așa fiind, recursul urmează a fi

admis, casată decizia Curții de Apel Craiova secția comercială și cauza va fi

trimisă aceleiași instanțe spre rejudecare, prilej cu care se va avea în vedere

dobânda legală pretinsă de reclamantă de la data scadenței fiecărei facturi

neachitate și până la data efectuării plății întregului debit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC G.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 485 din 9 decembrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare, Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 28 iunie 2005.