ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6000/2005

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 10 noiembrie 2003 reclamanta SC C.S. SRL Drobeta Turnu Severin, a chemat în judecată P.C.M., solicitând a se dispune rezilierea contractului de cesiune de creanță din 3 august 2001 încheiat între părți și obligarea pârâtei la plata unor daune în sumă de 2.445.000.000 lei, reactualizate în funcție de indicele inflației până la momentul achitării efective. În motivarea cererii se arată că, deși pârâta s-a obligat prin contractul amintit să garanteze solvabilitatea debitorului cedat SC C.I. SRL, atât cea prezentă cât și cea viitoare până la sfârșitul anului 2001, a constata că debitorul cedat este insolvabil.

Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Mehedinți, prin sentința nr. 166/ C pronunțate la 10 martie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a dispus rezilierea contractului de cesiune de creanță și a obligat pârâta la plata sumei de 2.445.000.000 lei, reactualizată în funcție de rata inflației până în momentul achitării efective a debitului și a sumei de 52.595.000 lei cheltuieli de judecată. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 39 pronunțată la 7 februarie 2005 de către secția comercială a Curții de Apel Craiova și a fost schimbată hotărârea atacată în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamantei, care a fost obligată la 34.631.500 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a respectat clauzele contractului de cesiune de creanță, că garanția dată de pârâtă, în condițiile art. 1397 C. civ. și a clauzelor contractuale expira la finele anului 2001, că deschiderea procedurii de reorganizare judiciară de debitorului cedat s-a făcut abia în anul 2002 și că aceasta din urmă a oferit totuși, drept plată, utilaje în valoare de 450.000.000 lei manifestând voința de a achita și diferența de sumă. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., constând în aceea că debitorul cedat era insolvabil încă din cursul anului 2001, după cum rezultă din probele administrate, utilajele oferite drept plată nefiind identificabile, situația celui de mai sus fiind comunicată pârâtei încă din anul 2001. Pârâta a recunoscut, de altfel, datoria față de reclamantă și în anul 2003, angajându-se să obțină sprijinul necesar pentru a o plăti. Criticile nu sunt întemeiate. Reclamanta a cunoscut, încă de la data încheierii contractului de executare de lucrări în folosul pârâtei, anterioară celei a contractului de cesiune de creanță, că pârâta nu dispune de suma ce reprezintă contravaloarea lucrărilor, fapt ce era de natură a o stimula în executarea creanței promisă a se cesiona.

În executarea contractului de mai sus, părțile încheie contractul de cesiune de creanță din 8 august 2001, în care cedentul, actualul pârât, garantează solvabilitatea actuală și viitoare a debitorului cedat numai până la finele anului în curs. Acest lucru constituie o a doua atenționare a reclamantei asupra urgenței recuperării sumei. În aceste condiții, în care reclamanta, ținută strict de elementele contractelor încheiate și care aveau putere de lege pentru contractanți așa cum prevede art. 969 C. civ., nu ia măsuri energice pentru realizarea creanței ce i-a fost cedată, mulțumindu-se așa cum singură arată în motivele de recurs, să comunice debitorului cesiunea creanței, să inițieze procedura concilierii prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ., să promoveze o cerere nefondată pe baza Legii nr. 5/2001 și să notifice cedentul că nu poate realiza creanța, cerând a se rezilia contractul de cesiune de creanță. Toate acestea, în situația în care debitorul cedat oferea o plată parțială la 27 noiembrie 2001, înăuntrul termenului de garanție stipulat în contract. Susținerea reclamantei că debitorul cedat era insolvabil din anul 2000, dată la care a început să se decapitalizeze, este neîntemeiată, din raportul invocat rezultând că acesta nu a înregistrat pierderi în anul 2001, realizând chiar profit. Deschiderea procedurii reorganizării judiciare s-a făcut abia la 30 mai 2002, pe baza sesizării încetării plăților datată 8 martie 2002. În plus, reclamanta se află înscrisă în tabloul creditorilor cu creanța ce face obiectul litigiului.

Față de cele de mai sus, instanțele au constatat corect că nu sunt elemente pentru desființarea contractului de cesiune de creanță încheiat între părți, neconstatându-se că există temei pentru a se susține că pârâta nu și-a executat obligația și că se impune a se face aplicațiunea art. 1019 C. civ. Întrucât judecarea recursului a ocazionat intimatei efectuarea unor cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 RON, recurenta urmează a fi obligată la plata acestei sume conform art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.S. SRL Drobeta Turnu Severin, împotriva deciziei nr. 39 din 7 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială. Obligă recurenta la plata către pârâta a sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2005.