ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4482/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4482/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data
de 20 februarie 2002 la Tribunalul Suceava reclamantul A.V. a chemat în
judecată B.A. S.A., sucursala Suceava, solicitând ca prin hotărârea ce se va da
această să fie obligată să-i restituie în natură pe vechiul amplasament
imobilul situat în comuna Dolhasca – Județul Suceava.
În drept s-a întemeiat pe
dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În motivare a arătat că imobilul
(construcție și teren) a fost proprietatea tatălui său, pe care după decesul
acestuia l-a moștenit, fiind luat abuziv în anul 1962 de fostul CAP Dolhasca și
ulterior în 1992 cumpărat de B.A., sucursala Suceava.
Prin sentința civilă nr. 280 din 27
iunie 2002 Tribunalul Suceava a admis cererea și a obligat pârâta să restituie
reclamantului imobilul (casă și 10 ari) situat în vatra satului Dolhasca
Județul Suceava.
Pentru a hotărî astfel instanța a
reținut că reclamantul este proprietarul bunului revendicat, care a fost
preluat fără titlu de fostul CAP. Instanța a mai reținut că reclamantului i-a
fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 10 ari, iar vânzarea-cumpărarea
intervenită între fostul CAP și pârâtă este nulă în condițiile art. 46 alin.
(2) și (4) din Legea nr. 10/2001 și nu poate fi reținută buna credință.
Împotriva acestei hotărâri R.B. SA,
sucursala Suceava, succesoarea B.A. SA, sucursala Suceava, a formulat apel
arătând că reclamantul nu a dovedit cu acte că este moștenitorul tatălui său,
că imobilul trecut în registrul agricol este identic cu cel existent astăzi și
că în prezent este înscris în evidența patrimoniului său.
Prin decizia nr. 58 din 20 noiembrie
2002 Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a admis apelul, a modificat
sentința atacată și rejudecând cauza a respins ca nefondată contestația.
Pentru a hotărî astfel instanța a
reținut în esență că în anul 1962 reclamantul a vândut fostului CAP Dolhasca
imobilul, încasând prețul de 10.290 lei aspect pe care reclamantul nu-l
contestă . În această situație nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr.
10/2001 și vânzarea către actuala R.B., sucursala Suceava, s-a făcut legal.
Împotriva acestei hotărâri
reclamantul a formulat recurs întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și
10 C. proc. civ. și criticând hotărârea pentru că instanța de apel nu a avut în
vedere faptul că în 1962 imobilul i-a fost preluat abuziv și nu există contract
de vânzare-cumpărarea între el și fostul CAP Dolhasca.
Recursul nu este fondat pentru
următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului
reiese că reclamantul a vândut în anul 1962 către CAP Dolhasca imobilul,
încasând și un preț.
Sentința civilă nr. 960 din 24
februarie 1992 a Judecătoriei Suceava reține că a operat transferul dreptului
de proprietate de la reclamant la CAP Dolhasca, sentința care se bucură de
autoritatea de lucru judecat.
Ulterior imobilul a fost vîndut de
comisia de lichidare fostului CAP.
Legea nr. 10/2001, cuprinde norme
speciale de drept substanțial. Ea suprimă practic acțiunea dreptului comun în
cazul ineficacității actelor de preluare la care se referă, cum se solicită a
se constata în speță fără a diminua accesul la justiție.
Așa fiind, analiza celorlalte
critici invocate, devine lipsită de eficiență, recursul urmând a fi respins ca
nefondat.
În anul 1962 reclamantul a vândut
imobilul către CAP Dolhasca, încasând și o despăgubire, situație în raport de
care, necontestând încasarea prețului nu poate fi reținută preluarea abuzivă a
imobilului. Neexistența contractului de vânzare-cumpărare între reclamant și
fostul CAP Dolhasca nu duce la nulitatea titlului statului, imobilul fiind înscris
în evidența patrimonială a fostului CAP Dolhasca până la vânzarea către B.A.,
sucursala Suceava, și titluar de rol fiind A.I.V. în perioada 1959 – 1962.
Pentru cele ce preced recursul este
nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
reclamantul A.V. împotriva deciziei 58 din 20 noiembrie 2002 a Curții de Apel
Suceava – ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2003.