ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2548/2003

Prin sentința nr. 1737 din 6 martie 2001, Tribunalul

București, secția comercială, a admis acțiunea promovată de reclamanta Primăria

municipiului București și a obligat, în consecință, pe pârâta B.R.D. la plata

sumelor de 168.935.758 de lei diferență taxa de concesionare pentru anul 1999,

calculată la data de 31 iulie 2000, și la 98.459.406 lei majorări de întârziere

aferente.

În

motivarea sentinței, se arată că prin contractul de asociere nr. 41 din 12 mai

1995, având ca obiect terminarea execuției lucrărilor de construcții și punere

în funcțiune a Blocului K4 din ansamblul Unirii sector 3, pârâta s-a obligat,

prin art. 10, să achite anual taxa de concesionare a terenului în valoare de

26.033.955 de lei pe perioada existenței construcției, începând cu data

încheierii contractului sub sancțiunea plății penalităților prevăzute de art.

7, dispoziție menținută și prin actul adițional nr. 2/1997, prin care s-a

procedat la partajarea apartamentelor între părți.

S-a înlăturat ca irelevantă susținerea pârâtei că

apartamentele care i-au revenit au fost înstrăinate salariaților săi, cărora

le-ar reveni, deci, obligația de plată a taxelor de concesiune, în raport de

prevederile art. 969 C. civ.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

prin decizia nr. 1039 din 19 iunie 2001, a admis apelul formulat de pârâta

B.R.D. București, a schimbat în tot sentința atacată și pe fond a respins

acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

În considerentele deciziei s-a reținut că, potrivit

dispozițiilor art. 34 și art. 35 din Legea nr. 50/1991, republicată, odată cu

transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentelor, s-a transmis noilor

proprietari și cota parte aferentă din dreptul de concesiune asupra terenului,

clauză ce a fost inserată, de altfel, și în cuprinsul contractului, apelanta

înștiințând pe reclamantă cu situația intervenită.

Împotriva deciziei reclamanta Primăria municipiului

București a formulat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 8

C. proc. civ.

Criticile vizează în esență:

- interpretarea greșită a actului juridic dedus

judecății, respectiv a dispozițiile art. 10 pct. 4 și art. 7 pct. 1 din

contract, care trebuie coroborate cu art. 19 din Legea nr. 50/1991 și care au

fost menținute prin actul adițional nr. 2/1997.

- intimata pârâtă a înștiințat la mult timp după data

perfectării contractelor de vânzare-cumpărare despre situația creată, respectiv

la 18 septembrie 2000.

Intimata a depus întâmpinare prin care solicită

respingerea recursului declarat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei

atacate.

Recursul nu este fondat.

În baza contractului de asociere încheiat la 12 mai

1995, modificat prin actul adițional nr. 1 din 20 ianuarie 1997 și nr. 2 din 24

iulie 1997, pârâta a dobândit, potrivit cotei de asociere, un număr de 18

apartamente în Blocul K4 ansamblul Unirii, apartamente pe care aceasta le-a

înstrăinat salariaților săi, posibilitate convenită prin art. 5 pct. 2 din

contract.

Potrivit art. 10 pct. 4 din contract, pârâta s-a

obligat să achite taxa anuală de concesionare a terenului construcției.

Cum, potrivit art. 35 din Legea nr. 50/1991,

republicată, privind autorizarea construcțiilor, dreptul de concesiune asupra

terenului se transmite în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcției

pentru realizarea căreia el a fost construit, critica recurentei sub acest

aspect este neîntemeiată, instanțele dând o interpretare corectă a prevederilor

contractuale și legale incidente.

Cum neîntemeiată este și critica cu privire la timpul

înștiințării recurentei cu noua situație de fapt, aceasta deoarece contractele

de vânzare-cumpărare s-au perfectat la sfârșitul anului 1998, iar intimata

pârâtă i-a transmis în timp util lista cu noii proprietari, la 6 ianuarie 1999,

Curtea a respins recursul ca nefondat, în raport de dispozițiile art. 304 pct.

8 C. proc. civ., menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria

Municipiului București împotriva deciziei nr. 1039 din 19 iunie 2001 a Curții

de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.