ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 767/2003

S-a luat în

examinare recursul declarat de Regia Autonomă de Gospodărire Comunală și Locativă

Oltenița împotriva deciziei nr.157 din 18 aprilie 2002 a Secției

jurisdicționale a Curții de Conturi.

La

apelul nominal  s-au prezentat: recurenta Regia Autonomă de Gospodărire

Comunală și Locativă Oltenița prin consilierul juridic K.C.și intimatul C.F. personal,

lipsind intimata Curtea de Conturi a României.

Procedura

completă.

Din

oficiu, instanța a pus în discuția părților  excepția tardivității declarării

recursului.

Consilierul

juridic  K.C. a lăsat la aprecierea instanței soluția ce urmează a  se pronunța

cu privire la excepția invocată din oficiu.

Intimatul

C.F.  a solicitat respingerea recursului ca tardiv declarat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Examinând

actele și lucrările din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

C.F.  la data de 12 septembrie 2001 a formulat contestație împotriva deciziei

de imputare nr.43 din 20 august 2001 emisă de   R.A.G.C.L. Oltenița în sarcina

sa pentru recuperarea unui prejudiciu de 162.705.121 lei produs în calitate de

director general al unității pârâte prin desfacerea nelegală a unui contract de

muncă, manieră constatată a fi nelegală de către instanțe. Acțiunea,

contestație, a fost depusă la Tribunalul Călărași care prin decizia civilă

nr.18 din 1 octombrie 2001 a declinat competența de soluționare în favoarea

Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Călărași.

Colegiul

jurisdicțional prin sentința nr.17 din 16 noiembrie 2001 a admis contestația și

a anulat decizia de imputare nr.43/2001.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs jurisdicțional pârâta R.A.G.C.L. Oltenița,

criticând soluția ca nelegală și netemeinică, recurs respins de Secția

jurisdicțională a Curții de Conturi a României prin decizia nr.157/2002.

În

motivarea soluției, Secția jurisdicțională a  reținut că decizia de imputare

s-a dat cu încălcarea prevederilor art.107 din Codul muncii în sensul că

nelegal conducerea R.A.G.C.L. a emis acest act, competența revenindu-i

Consiliului Local Călărași, după cum și asupra termenului de emitere a deciziei

a reținut aceeași instanță că a fost depășit, deci tardiv emisă în raport de

termenul stabilit prin art.108 din Codul muncii.

Pârâta

a declarat recurs împotriva deciziei nr.157/2002 pronunțată de Secția jurisdicțională,

reiterând motivele din recursul jurisdicțional și solicitând să se constate că

soluția este nelegală și netemeinică.

Curtea

analizând recursul va constata că acesta este tardiv, pentru considerentele ce

se expun în continuare.

În

conformitate cu prevederile art.301 Cod procedură civilă termenul de  recurs

este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Acest termen este imperativ și el curge în principiu, așa cum s-a menționat de

la comunicare.

Decizia

nr.157 din 18 aprilie 2002 pronunțată de Secția jurisdicțională a fost

comunicată recurentei la data de 22 iulie 2002 conform dovezii de la fila 23

din dosarul nr.23/2002 iar recursul a fost la 12 august 2002 conform ștampilei

poștale aplicate pe plicul cu care a fost primit la instanță în 14 august 2002

(fila 2 și 5 din dosarul Curții). În raport de aceste acte care atestă data

primirii hotărârii Secției jurisdicționale de către recurentă și  data

declarării recursului se demonstrează că termenul prevăzut de art.301 Cod

procedură civilă este depășit și pe cale de consecință soluția ce se impune

este aceea a respingerii recursului ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Regia Autonomă de Gospodărire Comunală și Locativă

Oltenița împotriva deciziei nr.157 din 18 aprilie 2002 a Secției

jurisdicționale a Curții de Conturi, ca tardiv.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.