Decizia nr. 1049/2003 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică de la 18 martie 2003 S-a luat în examinare recursul declarat de G.D. împotriva deciziei nr.34 din 24 ianuarie 2002 a Curții de Conturi-Secția Jurisdicțională. La apelul nominal au lipsit recurentul G.D., precum și intimații Consiliul Local Sulina, A.M., C.C., C.G., C.M., C.A., G.A., G.V., S.P., S.G., M.A., N.M., F.D., A.V., L.V. și Curtea de Conturi a României. Procedura completă. Magistratul asistent a făcut referatul cauzei, arătând că declarația și motivele de recurs sunt nesemnate, conform prevederilor art.112(1) din Codul de procedură civilă. S-a mai referit că recurentul, în temeiul dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă.

C URTEA Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Colegiul jurisdicțional Tulcea al Camerei de Conturi Tulcea prin încheierea nr.17 din 5 iulie 2001 și completatrea acesteia din 18 iulie 2001 a fost sesizat cu privire la producerea unui prejudiciu adus bugetului local în sumă de 3.083.011 lei prin angajarea de cheltuieli nelegale pentru acțiuni de protocol în sarcina consilierilor locali ai Consilului local Sulina. Prin sentința nr.24 din 24 octombrie 2001 Colegiul jurisdicțional Tulcea a admis încheierea de sesizare astfel cum a fost completată și a obligat pe pârâții A.M., C.C., C.G., C.M., C.A., G.A., G.V., S.P., S.G., M.A., N.M., F.D., A.V., L.V.

la plata în solidar către Consiliul Local Sulina a sumei de 3.083.000 lei despăgubiri civile și la plata unei dobânzi de 35,47% ce se va calcula asupra acestei sumei de la data de 16 iunie 2000 până la data achitării efective. Impotriva acestei sentințe a declarat recurs jurisdicțional G.D., careprin decizia nr.34 din 24 ianuarie 2002 a Curții de Conturi-Secția jurisdicțională a fost respins ca nefondat. G.D. a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiție-Secția de contencios administrativ împotriva soluției pronunțată de Curtea de Conturi-Secția jurisdicțională, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. In prealabil, se constată însă că recursul nu a fost semnat de către recurentul G.D.

Potrivit dispozițiilor art.112(1) din Codul de procedură civilă cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă printre alte elemente prevăzute de textul arătat, la pct.6, semnătura persoanei care formulaeză cererea adresată instanței. Totodată Codul de procedură civilă la art.133 prevăd că lipsa semnăturii atrage nulitatea cererii de chemare în judecată. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că atât declarația de recurs cât și motivele recursului nu au semnătura recurentului. In consecință se impune aplicarea dispozițiilor art.133 din Codul de procedură civilă care sancționează cu nulitatea recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează recursul declarat de G.D. împotriva deciziei nr.34 din 24 ianuarie 2002 a Curții de Conturi-Secția Jurisdicțională. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.