ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8075/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8075/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 28 din 28
noiembrie 2002, Colegiul jurisdicțional Tulcea al Camerei de Conturi a respins
contestația formulată de G.P. împotriva decizie de imputare nr. 9 din 25
aprilie 2002, emisă în sarcina sa, de S.N.P. P. SA, sucursala P. Tulcea, pentru
suma de 56.200.486 lei, ca tardiv introdusă.
Curtea de Conturi, secția
jurisdicțională, prin decizia nr. 95 din 13 februarie 2003, a respins recursul
jurisdicțional declarat de recurentul-contestator G.P.
Împotriva acestei ultime hotărâri a
declarat recurs G.P., solicitând casarea deciziei, cât și a sentinței
pronunțată de Colegiul jurisdicțional și pe fond, admiterea contestației
formulată împotriva deciziei de imputare emisă în sarcina sa.
Recursul este admisibil, dar nu
pentru considerentele invocate de recurent, ci pentru argumentele ce vor fi
expuse în continuare.
Obiectul contestației introduse de G.P.,
lucrător comercial al sucursalei P. Tulcea, îl constituie decizia de imputare nr.
95 din 13 februarie 2003, emisă în sarcina sa, de către conducerea sucursalei P.
Tulcea, pentru recuperarea unei pagube în valoare de 56.200.486 lei, constatată
în gestiune.
Angajarea răspunderii materiale a
contestatorului s-a făcut ca urmare a constatării comisiei de inventariere a
produselor petroliere din Depozitul Tulcea, numită prin decizia conducerii
unității, nr. 8 din 15 februarie 2002.
Rezultă, așadar, că pretinsul
prejudiciu produs de patrimoniul sucursalei P. Tulcea nu a fost stabilit ca urmare
a controlului efectuat de organele Curții de Conturi, în condițiile art. 18 din
Legea nr. 94/1992, modificată.
În consecință, s-a apreciat greșit
că, Colegiul jurisdicțional Tulcea este competent să soluționeze, în primă
instanță, contestația, conform art. 41 din aceeași lege.
La rândul său, secția
jurisdicțională a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare
la competența materială, atunci când prin decizia recurată s-a pronunțat asupra
recursului jurisdicțional și a menținut sentința nr. 28 din 28 noiembrie 2002.
Ținând seama de aceste considerente,
urmează a se admite recursul și a se dispune casarea ambelor hotărâri
pronunțate de organele Curții de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă,
spre competentă soluționare, Tribunalului Tulcea, secția litigii și conflicte
de muncă.
Văzând și prevederile art. 2 lit. b
1
)
și art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 și urm. din Legea nr. 168/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de G.P.
împotriva deciziei nr. 95 din 13 februarie 2003 a Curții de Conturi, secția
jurisdicțională.
Casează decizia atacată și sentința nr.
28/2002 a Colegiului jurisdicțional Tulcea.
Trimite cauza, spre competentă
soluționare, Tribunalului Tulcea, secția litigii și conflicte de muncă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 noiembrie 2004.