ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1896/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1 din 15 ianuarie 2002 a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Județene Dolj, s-a admis în parte contestația formulată de D.Ș. și a fost anulată decizia de imputare nr. 79 din 1 august 1998 emisă de SC I.C. SA Calafat, prin lichidator judiciar SC A. SA Craiova, pentru suma de 3.883.352 lei, fiind menținută decizia de imputare pentru suma de 51.970.156 lei. S-a avut în vedere că prin Nota de constatare înregistrată sub nr. 1073 din 16 iunie 1998 la SC I.C. SA Calafat s-a reținut cu ocazia inventarului de predare-primire o lipsă a mijloacelor fixe la fermele nr. 10 și 21, în valoare totală de 55.853.111 lei.

Inventarul s-a efectuat în baza deciziei nr. 541 din 27 martie 1998, ca urmare a sesizării înregistrată sub nr. 356 din 27 martie 1998, prin care contestatorul D.Ș. informa despre existența unor lipsuri de mijloace fixe depozitate la Ferma Moțăței și care aparținuseră Fermelor nr. 10 și 21. Prin adresa nr. 728 din 28 aprilie 1998 a SC I.C. SA a fost sesizat Postul de poliție Moțăței, județul Dolj, cu privire la comiterea unei infracțiuni de furt de la Ferma Moțăței și prin decizia nr. 79 din 1 august 1998 s-a imputat suma de 55.853.111 lei contestatorului D.Ș. care îndeplinise funcția de șef fermă. De asemenea, prin adresa nr. 1073 din 30 iulie 1998 a SC I.C. SA, a fost sesizat Postul de poliție Moțăței în legătură cu întreaga situație de gestiune rezultată ca urmare a inventarierii Fermelor nr. 10 și 21, fiind precizată o lipsă totală în valoare de 55.853.111 lei, precum și faptul că s-a emis o decizie de imputare sub acest aspect față de contestatorul D.Ș.

Cercetările penale efectuate în dosarul nr. 131/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat au evidențiat comiterea de către contestatorul D.Ș. a infracțiunilor de neglijență în serviciu, prevăzute de art. 249 alin. (1) C. pen., fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen. și uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen. Faptele reținute de organele de cercetare penală și pentru care a fost aplicată o sancțiune prevăzută de Codul penal, față de D.Ș., au constat în aceea că „în perioada 28 noiembrie 1997 - 30 martie 1998, în calitate de șef al Fermelor 10 și 21, aparținând SC I.C. SA Calafat nu s-a conformat dispoziției conducerii unității de a preda gestiunea fermelor, pe bază de proces-verbal, paznicilor unității.

Ca urmare a încălcării obligațiilor de serviciu de către învinuit, de la ferme au dispărut echipamente de irigat în sumă de 51.970.156 lei. Ulterior, pe parcursul cercetărilor efectuate, învinuitul D.Ș. a prezentat organelor de poliție două procese-verbale datate 2 iunie 1997 care atestau că inventarul fermelor a fost predat pe bază de semnătură paznicilor; verificându-se acest aspect s-a stabilit, prin expertiză criminalistică a scrisului, că semnăturile în cauză nu aparțin paznicilor”. Pe baza acestor probe, Colegiul jurisdicțional a constatat că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile răspunderii materiale . Prin decizia nr. 179/2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, a fost admis recursul jurisdicțional formulat de D.Ș și s-a modificat sentința nr. 1/2002, în sensul că decizia de imputare a fost menținută numai pentru suma de 46.116.351 lei.

S-a reținut că în limita soluției adoptate la urmărirea penală, s-a procedat la evaluarea pagubei în raport de valoarea de inventar comunicată de SC I.C. SA, având ca scop repararea justă și integrală a prejudiciului în condițiile în care acesta a fost rezultatul unor fapte de natură infracțională. În considerentele deciziei s-a precizat că prejudiciul a fost diminuat cu suma de 5.853.408 lei, conform adresei nr. 216 din 2 februarie 2002 a SC I.C. SA, ca urmare a recuperării unor obiecte de inventar și efectuării unor compensări între sorturile aceluiași produs. Împotriva deciziei nr. 179/2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, a declarat recurs în termen D.Ș., criticând-o sub două aspecte.

În primul motiv de recurs se susține că decizia de imputare este emisă tardiv, iar în al doilea temei de casare se precizează că prejudiciul nu este cert, avându-se în vedere că unele bunuri au fost sustrase de alte persoane, astfel cum rezultă din adresa nr. 216/2002 a SC I.C. SA Calafat. Verificând cauza în funcție de recursul declarat, Curtea constată că este întemeiat pentru motivul că instanțele Curții de Conturi nu erau competente să soluționeze cauza, motiv de recurs discutat din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. În conformitate cu dispozițiile art. 41, 17, 18 și art. 1 din Legea nr. 94/1992, contestațiile la deciziile de imputare se judecă de către instanțele Curții de Conturi, numai în situația în care deciziile de imputare au fost emise în urma unui control efectuat de către organele Curții de Conturi.

Cum în cauza de față nu a fost efectuat un asemenea control, decizia de imputare fiind emisă de conducerea SC I.C. SA Calafat, ca urmare a unei note de constatare încheiate cu ocazia inventarierii mijloacelor fixe la Fermele nr. 10 și 21, litigiul dedus judecății are natura juridică a unui litigiu de muncă. Pe cale de consecință, recursul va fi admis, hotărârile se vor desființa și cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Călărași, secția conflicte de muncă, în baza art. 2 pct. 1 lit. b 1 ) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.Ș. împotriva deciziei nr. 179 din 23 aprilie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Casează decizia nr. 179 din 23 aprilie 2002 a Curții de conturi, secția jurisdicțională și sentința nr. 1 din 15 ianuarie 2002 a Curții de Conturi, Colegiul jurisdicțional Dolj și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Călărași, secția conflicte de muncă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.