ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 888/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 888/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1433 din
14 octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, s-a respins ca nefondată
acțiunea formulată de reclamanții L.C. și L.A., în contradictoriu cu Statul
Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că reclamanții nu au fost niciodată proprietarii terenului
situat în București, care a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30
alin. (2) din Legea nr. 58/1974.
Curtea de Apel București, prin
decizia civilă nr. 57 din 6 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul
declarat de reclamanții-apelanți împotriva sentinței civile nr. 1433 din 14
octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu Statul
Român – prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.
3575/1982, reclamanții au cumpărat de la numitul S.S. o casă de locuit compusă
din 3 camere și dependințe, situată în București, iar terenul aferent
construcției în suprafață de 482,56 mp a trecut în proprietatea statului în
temeiul art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974. Că s-a atribuit în folosință
reclamanților pe durata construcției numai terenul în suprafață de 100 mp din
suprafața totală de 482,56 mp.
Împotriva deciziei civile mai sus
menționată au declarat recurs reclamanții criticând-o ca fiind netemeinică și
nelegală – invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ.– deoarece:
- Deși noi reclamanții am cumpărat
în 1982 atât casa de locuit cât și terenul aferent în suprafață de 482,56 mp și
am intrat în posesia întregii suprafețe de teren, totuși instanțele în mod
greșit au reținut că din terenul în suprafață de 482,56 mp ce a trecut la stat,
ne-a fost atribuit cu titlu de folosință numai suprafața de 100 mp pe durata
construcției. Că în atare situație nu am fost niciodată proprietarii terenului
revendicat.
Recursul nu este fondat.
La data de 10 mai 1982, între
reclamanții L.C. și L.A., pe de o parte, și numitul S.S., pe de altă parte, a
intervenit un contract de vânzare-cumpărare, în baza căruia cel din urmă a
înstrăinat reclamanților locuința situată în București, compusă din: hol, 3
camere, culoar, baie, debara, bucătărie, WC și cămară. Terenul aferent
construcției, în suprafață de 482,56 mp a trecut în proprietatea statului în
conformitate cu art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 – contract de
vânzare-cumpărare nr. 3575/1982 dosar 2731/2002 al Tribunalului București.
Din adeverința nr. 8672/31 ianuarie
2003 – eliberată de Ministerul Finanțelor Publice, rezultă că prin decizia nr.
268 ianuarie 1983 emisă de Consiliul Popular al sectorului 5 București, s-a
atribuit în folosință reclamanților, numai suprafața de 100 mp pe durata
construcției, din suprafața de 482,56 mp, conform Legii nr. 4/1973 – decizie
menționată dosar de fond.
Cum imobilul ce a făcut obiectul
contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat, a fost expropriat în baza
Decretului nr. 249 din 11 iulie 1984 – adeverință nr. 23037/5860 din 28
septembrie 1998 – și ulterior demolat, demersul făcut de reclamanți pentru a
primi despăgubiri în echivalent, în condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994,
cu privire la terenul în suprafață de 482,56 mp aferent construcției, trecut în
proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, este fără
fundament juridic, de vreme aceștia nu au fost niciodată proprietarii terenului
respectiv.
Pentru toate aceste considerente,
Înalta Curte de Casație și Justiție reține că motivele de recurs invocate nu se
circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în
consecință se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții L.C. și
L.A., împotriva deciziei civile nr. 57 din 16 februarie 2003 a Curții de Apel
București.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat
de reclamanții L.C. și L.A. împotriva deciziei nr. 57/A din 6 februarie 2003 a
Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie
2004.