ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5528/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 17 iunie 2002 la Tribunalul Gorj, B.M.S., B.V., B.D. și

P.G. au chemat în judecată Primăria comunei Turceni pentru a fi obligată să-i

despăgubească cu suma de 150 milioanei lei reprezentând contravaloarea unei mori

țărănești, mai precis reactualizarea sumei de 99.378 lei pe care au plătit-o în

anul 1990.

Prin

sentința civilă nr. 142 din 10 iulie 2002 a Tribunalului Gorj, secția civilă, a

fost admisă în parte acțiunea, dispunându-se obligarea pârâtei de a plăti reclamanților

suma de 80.143.256 lei, reprezentând valoarea actualizată a sumei de 99.375

lei, plătită de autorul reclamanților, drept preț pentru o moară țărănească.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că în anul 1991 între Primăria comunei Turceni, și autorul

reclamanților B.I. a intervenit un contract de vânzare cumpărare prin care

acesta din urmă a cumpărat moara care i-a fost preluată abuziv de stat în anul

1950, fără titlu și fără a primi despăgubiri, cu prețul de 99.373 lei.

S-a considerat că astfel s-a făcut o

plată nedatorată și ca urmare, în temeiul art. 992 și art. 1092 C. civ., precum

și a prevederilor art. 11 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 s-a dispus obligarea

primăriei la restituirea valorii actualizate a prețului primit.

Apelul declarat de Primăria comunei

Turceni împotriva acestei sentințe, a fost admis prin decizia nr. 228 din 4

decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, prin care s-a dispus

anularea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare

Judecătoriei Târgu-Jiu.

S-a reținut în esență că instanța a

fost investită cu o acțiune în pretenții pentru restituirea unei plăți

nedatorate, care potrivit art.  1 pct. 1 C. proc. civ., este de competența

judecătoriei în primă instanță și nu a tribunalului.

Împotriva acestei decizii,

reclamanții au declarat recursul de față, solicitând modificarea ei în sensul

respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței.

În motivarea recursului, astfel cum

a fost depus în termenul legal se susține că decizia recurată este nelegală sub

aspectul greșitei aplicări a legii, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu

referire la art. 6 din Legea nr. 10/2001. În temeiul acestei prevederi legale

din Legea nr. 10/2001, susțin reclamanții că pârâta avea obligația să le

restituie moara în natură și nu să le pretindă un preț.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Așa cum rezultă și din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului obiectul acțiunii îl constituie obligarea

pârâtei la plata unei anumite sume, reprezentând reactualizarea prețului plătit

de autorul reclamanților pentru o moară țărănească, ce a format obiectul

vânzării-cumpărării între părți.

Este vorba de restituirea unei

plăți, deci o acțiune în pretenții bazată pe o plată nedatorată în condițiile

art. 992 și art. 1002 C. civ., fără incidența prevederilor Legii nr. 10/2001,

ce se definește chiar prin titlul său ca lege privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada  6 martie 1945-22 decembrie 1988.

Este exact că în primele articole ale legii cuprind reglementări în legătură cu

restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, precum și cu măsuri

reparatorii prin echivalent în cazurile în care restituirea în natură nu este

posibilă. Dar adoptarea acestei a doua soluții este posibilă numai după urmarea

proceduri strict prevăzută de lege, instanța fiind competentă să se pronunțe

numai în cadrul unei contestații, ceea ce nu este cazul în speță.

Așa fiind, rezultă că este în afara

criticii soluția adoptată în apel, prin care s-a dispus, trimiterea cauzei spre

competentă soluționare în fond la judecătorie, conform art. 1 pct. 1 C. proc.

civ.

De aceea, recursul de față, urmează

a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamanții B.M.S., B.V., B.D., P.G. împotriva deciziei 228 din 4

decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2003.