ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4558/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin notificarea formulată la 8

noiembrie 2001, T.C. a cerut SC E.T. SA în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001

restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor

bănești pentru terenul în suprafață totală de 1,38 ha, situat în comuna

Turceni, județul Gorj.

Prin decizia nr. 679 din 22 august

2002, SC T. SE Turceni, a admis cererea privind acordarea despăgubirilor cu

mențiunea că evaluarea terenului va avea loc în momentul apariției Normelor

Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

La 24 mai 2002, persoana

îndreptățită, T.C., a contestat această decizie solicitând instanței în

contradictoriu cu SC T. SA, SE Turceni, să dispună obligarea pârâtei la plata

despăgubirilor bănești aferente prețului de circulație al terenului.

Investită inițial cu soluționarea

acestui litigiu, Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința civilă nr. 5692 din 7

iunie 2002, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului

Gorj, în considerarea dispozițiilor art. 23 alin. (1) și 24 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001.

Prin sentința nr. 1 din 20 ianuarie

2003, Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis contestația și a modificat decizia

atacată, stabilind că reclamantului contestator i se cuvin despăgubiri în sumă

de 778.506.000 lei, pentru suprafața de 1,38 ha, în legătură cu care s-a

formulat notificarea.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că pârâta deține suprafața de teren în litigiu, care a fost

proprietatea contestatorului fiind preluată abuziv de stat, pe care se află

amplasat un depozit de zgură și cenușă.

Cum terenul nu poate fi restituit în

natură, s-a stabilit obligația pârâtei de a acorda măsuri reparatorii în

echivalent, sub forma despăgubirilor bănești, în raport cu valoarea de

circulație a terenului, astfel cum a fost calculată prin expertiza efectuată în

cauză, respectiv 778.596.000 lei.

Apelul pârâtei a fost admis prin

decizia nr. 130 din 6 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, care,

a schimbat sentința, în sensul că a admis acțiunea și a stabilit valoarea de

circulație a terenului, la 778.506.000 lei, față de care unitatea deținătoare

va calcula despăgubirile în echivalent.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că prin stabilirea cuantumului

despăgubirilor, instanța a încălcat prevederile art. 40 din Legea nr. 10/2001,

întrucât procedura de calcul a despăgubirilor urmează a fi stabilită prin norme

metodologice, ce urmează a fi ulterior elaborate.

S-a mai reținut că, în temeiul

dispozițiilor art. 31–36 din lege, instanța trebuia să stabilească doar

valoarea de circulație a terenului, în funcție de care, ulterior, se vor

calcula despăgubirile.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs, în termen legal, pârâta SC E.T. SA susținând în esență că prin

stabilirea valorii de circulație a terenului instanța face o trimitere certă la

cuantumul despăgubirilor ce vor fi ulterior calculate, încălcând astfel

dispozițiile art. 40 din lege, potrivit căruia modalitățile, cuantumul și

procedurile de stabilire a despăgubirilor se vor reglementa prin lege specială.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce succed.

Modalitatea de restituire prin

echivalent este o măsură cu caracter secundar, subsidiar, față de regula

principală a restituirii în natură reglementată prin dispozițiile Legii nr.

10/2001, legiuitorul instituind o paletă amplă de măsuri reparatorii în

echivalent menită să asigure, pe cât posibil, repararea prejudiciului suferit

de persoana îndreptățită.

Astfel, potrivit art. 24 alin. (1)

din lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă,

deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin

dispoziție motivată, să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin

echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

Și în ipotezele prevăzute de art. 36

din același act normativ, măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor bănești

trebuie să facă obiectul unei oferte concrete din partea unității deținătoare.

Potrivit art. 4 al textului, în

cazul când nu s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea valorii imobilului,

decizia sau dispoziția va cuprinde în mod obligatoriu valoarea estimativă a

acestuia.

Cum unitatea deținătoare, prin

decizia atacată, nu s-a conformat acestor obligații legale, în mod corect

instanța a stabilit valoarea de circulație a imobilului în raport cu care,

ulterior, se vor acorda despăgubirile.

De altfel, dispozițiile art. 38–40

din lege nu înlătură obligațiile la care s-a făcut referire mai sus stabilite

în sarcina unității deținătoare, din succesiunea textelor legii, rezultând cu

claritate că alcătuirea comisiei interministeriale pentru evaluarea

despăgubirilor bănești, aparține unei proceduri ulterioare centralizării

notificărilor și a ofertelor de acordare a acestor despăgubiri.

În considerarea celor ce preced,

recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC E.T. SA împotriva deciziei civile nr. 130 din 6 iunie 2003

a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurenta la 465.000 lei

cheltuieli de judecată către intimatul T.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.