ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1349/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 31 august 2002 pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu reclamantul B.A. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Turceni și Termocentrala Turceni, stabilirea dreptului său de proprietate sau măsuri reparatorii începând din 1990, în prezent, conform Legii nr. 10/2001 pentru suprafața de pământ de 7.500 mp ocupată de pârâta Termocentrala Turceni. Judecătoria Târgu Jiu prin sentința civilă nr. 7743 din 9 septembrie 2002 a declinat cauza în favoarea Tribunalului Gorj. Această din urmă instanță, prin sentința civilă nr. 315 din 11 decembrie 2002 a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 164.850.000 lei.

A fost obligată pârâta Termocentrala Turceni la 3.980.000 lei cheltuieli de judecată și au fost respinse celelalte capete de cerere (printr-o petiție din 12 noiembrie 2002 (fila 23 din dosarul Judecătoriei reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând pe lângă despăgubiri și repararea prejudiciului moral pentru nefolosirea terenului, 1.800.000 lei). În motivarea acestei soluții instanța a reținut că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii asupra terenului în suprafață de 7.500 mp aflați în extravilanul comunei Turceni, din aceștia 2.500 mp ocupați de Depoul de locomotive al Termocentralei iar 5.000 mp afectați unui turn de răcire a apei. Valoarea despăgubirilor a fost calculată, conform expertizei depuse în cauză, în temeiul H.G.

nr. 834/1991. S-a mai reținut că prin decizia nr. 664 din 22 august 2002 pârâta a admis cererea reclamantei însă nu a făcut nici o ofertă privind măsurile reparatorii ce i se cuvin. Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 77 din 11 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant prin care acesta a criticat soluția de fond sub aspectul necitării apelantului și necomunicării raportului de expertiză. Instanța de apel a constatat că reclamantul a fost legal citat în proces, iar cât privește raportul de expertiză s-a constatat că reclamanta a fost convocată la efectuarea expertizei și putea să ia cunoștință de conținut, de la dosar pentru a face observații. Împotriva acestei decizii a declarat în termen legal recurs, pârâta SC E. Turceni SA criticând soluția pentru greșita aplicare a Legii nr. 10/2001, în fapt nefiind de acord cu expertiza efectuată în cauză, așa cum a arătat și în instanța de apel.

Practic a fost criticat modul de calcul realizat de expert pentru a ajunge la valoarea reținută de instanță. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Recurenta nu a criticat sentința de fond prin căile legale permise de lege, sub forma apelului care să fi fost analizat de către instanța de apel. De altfel, această parte deși legal citată nu s-a mai prezentat în instanța de apel. Se constată că în cauză în persoana pârâtei, cu privire la care în apel nu s-a schimbat măsura luată de instanța de fond, operează omissio medio . În altă ordine de idei critica deciziei întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se referă în fapt la greșita interpretare a unei probe administrate în cauză, expertiza contabilă, situație ce nu mai poate fi invocată ca motiv de recurs după dispariția, prin abrogare, a pct. 11 al art. 304 C. proc.

civ. Pentru considerentele arătate recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E. Turceni SA împotriva deciziei civile nr. 77 din 11 aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.