ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1349/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la 31 august

2002 pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu reclamantul B.A. a solicitat, în

contradictoriu cu Primăria Turceni și Termocentrala Turceni, stabilirea

dreptului său de proprietate sau măsuri reparatorii începând din 1990, în

prezent, conform Legii nr. 10/2001 pentru suprafața de pământ de 7.500 mp ocupată

de pârâta Termocentrala Turceni.

Judecătoria Târgu Jiu prin sentința

civilă nr. 7743 din 9 septembrie 2002 a declinat cauza în favoarea Tribunalului

Gorj.

Această din urmă instanță, prin

sentința civilă nr. 315 din 11 decembrie 2002 a admis în parte acțiunea și a

constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent

în cuantum de 164.850.000 lei. A fost obligată pârâta Termocentrala Turceni la 3.980.000

lei cheltuieli de judecată și au fost respinse celelalte capete de cerere (printr-o

petiție din 12 noiembrie 2002 (fila 23 din dosarul Judecătoriei reclamantul

și-a precizat acțiunea solicitând pe lângă despăgubiri și repararea prejudiciului

moral pentru nefolosirea terenului, 1.800.000 lei).

În motivarea acestei soluții

instanța a reținut că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii asupra terenului în suprafață de 7.500 mp aflați în

extravilanul comunei Turceni, din aceștia 2.500 mp ocupați de Depoul de

locomotive al Termocentralei iar 5.000 mp afectați unui turn de răcire a apei.

Valoarea despăgubirilor a fost calculată, conform expertizei depuse în cauză,

în temeiul H.G. nr. 834/1991. S-a mai reținut că prin decizia nr. 664 din 22

august 2002 pârâta a admis cererea reclamantei însă nu a făcut nici o ofertă

privind măsurile reparatorii ce i se cuvin.

Curtea de Apel Craiova prin decizia

nr. 77 din 11 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant

prin care acesta a criticat soluția de fond sub aspectul necitării apelantului

și necomunicării raportului de expertiză. Instanța de apel a constatat că

reclamantul a fost legal citat în proces, iar cât privește raportul de

expertiză s-a constatat că reclamanta a fost convocată la efectuarea expertizei

și putea să ia cunoștință de conținut, de la dosar pentru a face observații.

Împotriva acestei decizii a declarat

în termen legal recurs, pârâta SC E. Turceni SA criticând soluția pentru

greșita aplicare a Legii nr. 10/2001, în fapt nefiind de acord cu expertiza

efectuată în cauză, așa cum a arătat și în instanța de apel. Practic a fost

criticat modul de calcul realizat de expert pentru a ajunge la valoarea

reținută de instanță.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Recurenta nu a criticat sentința de

fond prin căile legale permise de lege, sub forma apelului care să fi fost

analizat de către instanța de apel. De altfel, această parte deși legal citată

nu s-a mai prezentat în instanța de apel.

Se constată că în cauză în persoana

pârâtei, cu privire la care în apel nu s-a schimbat măsura luată de instanța de

fond, operează

omissio medio

.

În altă ordine de idei critica

deciziei întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se

referă în fapt la greșita interpretare a unei probe administrate în cauză,

expertiza contabilă, situație ce nu mai poate fi invocată ca motiv de recurs

după dispariția, prin abrogare, a pct. 11 al art. 304 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate

recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC E. Turceni SA împotriva deciziei civile nr. 77 din 11

aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.