ÎCCJ, decizie (scj.ro #82306)

Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri

reparatorii în echivalent. Stabilirea  despăgubirilor

Cuprins pe materii

:  Drept civil.

Dreptul de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri

reparatorii în echivalent. Stabilirea despăgubirilor

Index alfabetic

: Drept civil

-

imobil

preluat abuziv de stat

-

măsuri

reparatorii în echivalent

-

despăgubiri

(stabilirea despăgubirilor)

Legea nr. 10/2001

Dacă nu este posibilă restituirea în natură a imobilului preluat în

mod abuziv de stat, unitatea deținătoare, notificată de persoana îndreptățită,

are obligația de a face o ofertă  de restituire prin echivalent,

corespunzătoare valorii imobilului, conform art. 24 (1) al Legi nr. 10/2001.

Notă

: Soluția din decizie se regăsește în art. 26 (1) al Legii nr.

10/2001 republicată în M.Of. Partea I nr. 798/2005, dar pentru stabilirea și

plata efectivă a despăgubirii urmează a se proceda conform reglementării dată

prin Legea nr. 247/2005 – Titlul VII, publicată în M.Of. partea I nr. 653/2005

și Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 publicate în M.O.f.

Partea I nr. 956/2005.

I.C.C.J., secția civilă și de proprietate

intelectuală,

decizia nr. 4558 din 31 mai 2005

Prin notificarea formulată la 8 noiembrie 2001, T.C. a cerut SC

Electrocentrale Turceni SA, în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001,

restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii sub forma

despăgubirilor bănești pentru un teren, în suprafață totală de 1,38 ha, situat

în comuna Turceni, județul Gorj.

Prin decizia nr. 679 din 22 august 2002, SC Termoelectrice – SE

Turceni, a admis cererea privind acordarea despăgubirilor cu mențiunea că

evaluarea terenului va avea loc în momentul apariției Normelor Metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001.

La 24 mai 2002, persoana îndreptățită – T.C. – a contestat această

decizie solicitând instanței în contradictoriu cu SC Termoelectrice SA – SE

Turceni, să dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor bănești aferente

prețului de circulație al terenului.

Prin sentința nr. 1 din 20 ianuarie 2003, Tribunalul Gorj, secția

civilă, a admis contestația și a modificat decizia atacată, stabilind că

reclamantului contestator i se cuvin despăgubiri în sumă de 778.506.000 de lei,

pentru suprafața de 1,38 ha, în legătură cu care   s-a formulat

notificarea.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că pârâta

deține suprafața de teren în litigiu, - care a fost proprietatea

contestatorului fiind preluată abuziv de Stat – pe care se află amplasat un

depozit de zgură și cenușă.

Cum terenul nu poate fi restituit în natură, s-a stabilit

obligația pârâtei de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, sub forma

despăgubirilor bănești, în raport cu valoarea de circulație a terenului, astfel

cum a fost calculată prin expertiza efectuată în cauză.

Apelul pârâtei a fost admis prin decizia nr. 130 din 6 iunie 2003 a

Curții de Apel Craiova – Secția Civilă care, a schimbat sentința, în sensul că

a admis acțiunea și a stabilit valoarea de circulație a terenului, la

778.506.000 de lei, față de care unitatea deținătoare va calcula despăgubirile

în echivalent.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut

că prin stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța a încălcat prevederile

art. 40 din Legea nr. 10/2001, întrucât procedura de calcul a despăgubirilor

urmează a fi stabilită prin norme metodologice, ce urmează a fi ulterior

elaborate.

S-a mai reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 31 – 36 din lege,

instanța trebuia să stabilească doar valoarea de circulație a terenului, în

funcție de care, ulterior, se vor calcula despăgubirile.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta susținând, în

esență, că prin stabilirea valorii de circulație a terenului instanța face o

trimitere certă la cuantumul despăgubirilor ce vor fi ulterior calculate,

încălcând astfel dispozițiile art. 40 din lege, potrivit căruia modalitățile,

cuantumul și procedurile de stabilire a despăgubirilor se vor reglementa prin lege

specială.

Recursul este nefondat.

Modalitatea de restituire prin echivalent este o măsură cu caracter

secundar, subsidiar, față de regula principală a restituirii în natură

reglementată prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, legiuitorul instituind o paletă

amplă de măsuri reparatorii în echivalent menită să asigure, pe cât posibil,

repararea prejudiciului suferit de persoana îndreptățită.

Astfel, potrivit art. 24 (1) din lege, dacă restituirea în natură

nu este aprobată sau nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat ca,

prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, să facă persoanei

îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii

imobilului.

Și în ipotezele prevăzute de art. 36 din același act normativ, măsurile

reparatorii sub forma despăgubirilor bănești trebuie să facă obiectul unei

oferte concrete din partea unității deținătoare.

Potrivit art. 4 al textului, în cazul când nu s-a efectuat o

expertiză pentru stabilirea valorii imobilului, decizia sau dispoziția va

cuprinde în mod obligatoriu valoarea estimativă a acestuia.

Cum unitatea deținătoare, prin decizia atacată, nu s-a conformat

acestor obligații legale, în mod corect instanța a stabilit valoarea de

circulație a imobilului în raport cu care, ulterior, se vor acorda

despăgubirile.

De altfel, dispozițiile art. 38 – 40 din lege nu înlătură

obligațiile la care s-a făcut referire mai sus stabilite în sarcina unității

deținătoare, din succesiunea textelor legii, rezultând cu claritate că

alcătuirea comisiei interministeriale pentru evaluarea despăgubirilor bănești,

aparține unei proceduri ulterioare centralizării notificărilor și a ofertelor

de acordare a acestor despăgubiri.

În considerarea celor ce preced, recursul a fost respins.